Tăiere cu jet de apă 60×60 (muchie Jolly)

Jetul de apă taie placa „la rece”. Spre deosebire de disc, nu încălzește materialul și nu îl lovește, așa că, bine reglat, lasă mai puține ciobituri pe glazură. Pentru muchia Jolly contează ca mașina să poată tăia și înclinat. O mașină obișnuită taie doar perpendicular, iar pentru teșire are nevoie de un cap de tăiere care se poate înclina. De aceea merită să întrebi dinainte dacă atelierul de debitare face într-adevăr muchii Jolly, nu doar tăieturi drepte și forme.

1. Faianțarul măsoară colțurile direct pe șantier și stabilește ce plăci și ce margini se taie.
2. Pe fiecare placă se marchează fața vizibilă și marginea care va merge în colț. La plăcile cu desen, de exemplu imitație de marmură, se urmărește și continuitatea vinelor.
3. Plăcile se duc la atelierul de debitare, sau faianțarul le comandă direct acolo.
4. Mașina taie placa la dimensiunea exactă și teșește marginea. În practică nu se lasă de obicei o muchie complet ascuțită, ci o fâșie îngustă din fața vizibilă, pentru că vârful ascuțit se ciobește ușor.
5. Marginea tăiată se șlefuiește fin, dacă e nevoie, ca să nu se simtă ascuțită la atingere.
6. Faianțarul lipește plăcile astfel încât cele două margini teșite să se întâlnească drept, iar rostul din colț să fie egal pe toată înălțimea.

Procedeul este același la ambele formate, dar se schimbă dificultatea întregii munci din jurul tăieturii.

• Manipulare: o placă de 60×60 cm se cară și se așază pe masa mașinii fără greutate. O placă de 120×120 cm poate ajunge, în funcție de grosime, la circa 30 kg, se îndoaie și crapă dacă e ridicată greșit. O duc doi oameni, ideal cu un cadru cu ventuze.
• Transport: formatul mare se transportă vertical și bine sprijinit, altfel se poate rupe încă înainte de tăiere.
• Lungimea tăieturii: muchia Jolly pe o placă de 120 cm e de două ori mai lungă. Orice abatere mică de unghi se vede mai tare pe un colț lung.
• Riscul de pierdere: o bucată stricată din formatul mare costă mai mult și uneori nu se mai găsește din același lot de producție.
• Grosime: plăcile subțiri de format mare sunt mai fragile, iar tăierea înclinată cere o reglare atentă. Plăcile groase se taie mai încet.

La 60×60 cm lucrurile sunt mai simple, dar și aici merită să planifici dinainte așezarea plăcilor, ca muchia Jolly să se facă doar acolo unde are sens.

Muchia Jolly arată curat și modern, mai ales la plăcile monocolore și la imitațiile de piatră, unde desenul trece continuu peste colț. Are însă și puncte slabe despre care se vorbește mai rar.

• La colțurile în care se poate lovi ceva, de exemplu la intrarea în baie sau pe hol, colțul teșit e mai vulnerabil decât unul protejat cu profil metalic.
• La plăcile care au culoarea doar în glazură, iar dedesubt un corp de altă nuanță, pe muchie se poate vedea o dungă deschisă. La plăcile colorate în toată masa problema e mai mică.
• La trepte și la marginile de pardoseală trebuie gândit dacă un colț teșit rezistă la solicitare. Aici se combină des muchia Jolly cu o margine ușor rotunjită.

La nișe, în jurul oglinzii, la placarea căzii sau la colțurile exterioare din duș, muchia Jolly se descurcă bine, iar colțul se șterge ușor.

Dificultatea lucrării, deci și costul ei, depinde de mai multe lucruri deodată:

• lungimea tăieturilor și numărul de bucăți,
• duritatea și grosimea materialului, ceramica se taie altfel decât piatra naturală,
• dacă e vorba doar de o muchie Jolly dreaptă sau și de decupaje, arcuri ori găuri pentru baterie,
• formatul și greutatea plăcilor,
• precizia datelor primite: dacă faianțarul dă dimensiuni clare și margini marcate, se economisește timp și se evită greșelile,
• transportul între șantier și atelierul de debitare.

Un perete drept, vertical, cu unghi drept la colț ajută mult. Dacă colțul nu e la 90°, nici o muchie tăiată perfect nu se va așeza bine, iar rostul va ieși pe alocuri mai lat, pe alocuri mai îngust. Merită deci să verifici colțul cu echerul înainte de măsurare.

• Măsurare imprecisă: tăietura se face după plan, nu după colțul real. Plăcile nu se mai potrivesc.
• Latura greșită: marginea se teșește pe partea greșită sau pe marginea greșită. La plăcile cu model se întâmplă ca desenul din colț să nu se continue.
• Muchie prea ascuțită: un colț complet ascuțit se ciobește la lipire sau la prima lovitură.
• Suport slab: plăcile mari au nevoie de un perete drept și de lipire pe toată suprafața cu adeziv flexibil. Altfel colțul se poate mișca și rostul crapă.
• Manipulare greșită a formatului mare: o placă de 120×120 cm se rupe adesea la cărat, nu la tăiere.

• plăcile au dimensiunea cerută și sunt tăiate pe marginea corectă,
• pe fața vizibilă nu există ciobituri sau fisuri,
• muchia nu e ascuțită la atingere sau e ușor șlefuită,
• în colțul finit plăcile se întâlnesc uniform pe toată înălțimea,
• rostul din colț e îngust, drept și bine umplut,
• la plăcile cu model desenul se continuă peste colț,
• placa nu sună a gol la ciocănire ușoară, ceea ce ar indica adeziv insuficient sub ea.