Plintă din gresie / faianță

Partea de jos a peretelui, cam primii zece centimetri, se murdărește și se zgârie cel mai repede. Vopseaua se înnegrește acolo în scurt timp, iar o plintă de lemn se umflă cu timpul de la spălatul cu mopul ud. Ceramica și gresia porțelanată nu absorb apă, se curăță cu o cârpă umedă și suportă loviturile fără zgârieturi. De aceea plinta din gresie merită mai ales acolo unde pardoseala se spală des sau unde se umblă încălțat:

• holul și intrarea, unde ajung noroiul și zăpada,
• bucătăria, unde pardoseala se spală des, uneori și de grăsime,
• baia, toaleta și spălătoria, dacă peretele nu este placat în întregime,
• camera tehnică, garajul sau atelierul, unde peretele mai încasează și lovituri de la cărucior sau unelte.

O plintă din aceeași gresie ca pardoseala arată curat și discret. Dacă vrei contrast, poți folosi și altă placă, doar că orice nepotrivire a rosturilor se va vedea mai tare.

În practică întâlnești două variante și fiecare își are rostul ei.

Plintă tăiată din gresia de pardoseală

Din plăci întregi se taie fâșii de înălțimea dorită, de obicei cam șase până la zece centimetri. Avantajul este că nuanța și lotul se potrivesc exact cu pardoseala, iar rosturile pot continua pe cele din podea. Dezavantajul este muchia tăiată: sus trebuie să rămână mereu muchia frumoasă din fabrică, iar muchia tăiată merge jos, spre pardoseală. La gresia porțelanată dură e bine ca faianțarul să șlefuiască ușor muchiile de sus, ca să nu fie tăioase.

Piese de plintă gata făcute

Unele serii de gresie au plinte produse special, cu muchia de sus finisată, uneori rotunjită sau teșită. Arată mai îngrijit și scutesc tăiatul, dar trebuie comandate odată cu gresia, pentru că mai târziu s-ar putea să nu le mai găsești în aceeași nuanță.

Ce faci cu muchia de sus și cu colțurile

Colțurile exterioare fie se taie pe gherung (fiecare piesă la un unghi de aproximativ 45 de grade, ca să se îmbine), fie se montează un profil de colț. Gherungul arată mai elegant, profilul rezistă mai bine la ciobire. La colțurile interioare piesele se pun pur și simplu cap la cap.

La plintă contează mai puțin suprafața și mai mult metrii liniari și numărul de detalii. Cât de grea este lucrarea depinde mai ales de:

• numărul de colțuri, nișe și tocuri de ușă: un perete drept merge repede, fiecare gherung și decupaj cere timp,
• planeitatea peretelui și a pardoselii: dacă pardoseala face valuri sau peretele iese din linie, piesele trebuie potrivite una câte una,
• duritatea și grosimea plăcilor: gresia porțelanată se taie mai greu și cere disc diamantat,
• starea suportului: scoaterea plintelor vechi, repararea tencuielii sau îndepărtarea tapetului lungesc pregătirea,
• obstacolele: țevile spre calorifere, corpurile de bucătărie, tocurile de ușă și pragurile,
• montajul ulterior: când plinta se face după pardoseală, trebuie mare grijă să nu se deterioreze gresia deja pusă.

Cel mai simplu este să faci plinta imediat după montarea pardoselii, din același lot de gresie, pe o tencuială dreaptă și uscată.

Plinta este o lucrare la nivelul podelei, fără electricitate și fără intervenții în structură, așa că un amator îndemânatic se poate descurca. Ai nevoie de o mașină de tăiat gresie sau un polizor unghiular cu disc diamantat, adeziv flexibil, chit de rosturi, silicon și răbdare la colțuri. Într-un bloc, respectă regulamentul asociației de proprietari și orele de liniște stabilite de administrator.

1. Îndepărtează plintele vechi, tencuiala care nu mai ține și praful de la baza peretelui.
2. Verifică dacă vopseaua ține bine; vopseaua care se cojește și tapetul se răzuiesc până la un suport solid.
3. Aplică amorsă pe perete conform recomandării producătorului de adeziv și las-o să se usuce.
4. Alege înălțimea plintei și taie fâșiile astfel încât muchia din fabrică să fie sus.
5. Împarte piesele astfel încât rosturile plintei să continue rosturile pardoselii.
6. Pregătește gherungurile la colțurile exterioare și decupajele în jurul tocurilor și al țevilor.
7. Întinde adeziv flexibil atât pe perete, cât și pe spatele plintei, ca să nu rămână goluri sub piesă.
8. Presează piesa pe perete și sprijin-o pe pene, astfel încât între plintă și pardoseală să rămână un spațiu îngust, de aproximativ doi până la trei milimetri.
9. Curăță imediat adezivul ieșit în rosturi și pe suprafață.
10. După uscarea adezivului, conform instrucțiunilor producătorului, umple cu chit rosturile verticale dintre piese.
11. Umple rostul dintre plintă și pardoseală cu silicon, nu cu chit de rosturi.
12. Dacă e nevoie, închide rostul de sus, spre perete, cu un chit acrilic care se poate vopsi.

De ce silicon lângă pardoseală? Pardoseala și peretele se mișcă puțin diferit la schimbările de temperatură și sub greutate. Chitul dur de rosturi crapă mai devreme sau mai târziu în acest loc, pe când siliconul elastic preia mișcarea.

• muchia tăiată pusă sus: chiar și o gresie frumoasă arată atunci ieftin, iar muchia se ciobește ușor,
• plinta aliniată după nivelă, nu după pardoseală: dacă podeaua nu este perfect orizontală, sub plintă apar rosturi lărgite; plinta trebuie să urmeze pardoseala,
• lipirea doar în puncte de adeziv: piesa sună a gol și la prima lovitură crapă sau cade,
• lipirea pe vopsea prăfuită sau pe tapet: adezivul ține de vopsea, dar vopseaua nu ține de perete,
• chit de rosturi în rostul de lângă pardoseală: cu timpul crapă și se desprinde,
• rosturi nepotrivite: rosturile plintei decalate față de cele ale pardoselii sar în ochi mai ales pe holurile lungi,
• detalii uitate: o plintă montată înainte de mobila de bucătărie sau de tocuri trebuie apoi refăcută degeaba.

În baie și la duș, plinta nu înlocuiește hidroizolația. Dacă peretele de lângă pardoseală trebuie protejat de apă, membrana hidroizolantă se aplică sub placări și se ridică pe perete înainte de lipire.

La recepția lucrării merită să parcurgi încet tot perimetrul camerei și să privești plinta din lateral și de sus. Verifică:

• muchia de sus este dreaptă, continuă și fără porțiuni tăioase sau ciobite,
• rosturile plintei continuă rosturile pardoselii, cel puțin în zonele vizibile,
• la ciocănirea ușoară piesele nu sună a gol,
• colțurile exterioare se îmbină sau sunt finisate cu profil, fără goluri,
• rostul de lângă pardoseală este umplut cu silicon uniform și fără întreruperi,
• decupajele din jurul tocurilor, țevilor și pragurilor sunt curate și etanșate,
• pe gresie și pe perete nu au rămas urme de adeziv, chit sau silicon,
• culoarea chitului și a siliconului se potrivește cu restul pardoselii.