Gard din blocuri cofraj DT 20/25

Pașii sunt aceiași pentru toate lățimile de bloc. Diferă mai ales lățimea fundației și cantitatea de armătură.

1. Trasarea. Traseul gardului se marchează cu țăruși și sfoară, exact pe limita proprietății. Tot acum se stabilesc înălțimea finală, poziția stâlpilor și a porților.
2. Săpătura pentru fundație. Șanțul se sapă sub adâncimea de îngheț. În România aceasta este de obicei între aproximativ 70 și 110 cm, în funcție de zonă. Pe pământ argilos sau umed se merge mai adânc. Fundul șanțului se nivelează și se compactează.
3. Fundația continuă. În șanț se montează armătura și se toarnă betonul. La garduri se folosește des beton C16/20 sau mai bun, după proiect. Din fundație trebuie să iasă bare verticale, de care se leagă mai târziu armătura din blocuri. Fundația este de regulă mai lată decât blocul.
4. Așezarea blocurilor. Primul rând se pune în mortar și se nivelează cu grijă, pentru că el dă linia și înălțimea întregului gard. Următoarele rânduri se așază decalat, ca rosturile să nu cadă unul peste altul.
5. Armarea. În goluri intră armătura verticală, iar în canalele blocurilor cea orizontală. Colțurile, stâlpii și locurile unde se prinde poarta au nevoie de mai multă armătură.
6. Turnarea betonului. Betonul se toarnă treptat, la câteva rânduri o dată, și se compactează prin împungere cu o vergea sau cu un vibrator de beton, ca să nu rămână goluri în perete.
7. Finisarea. Sus se montează plăci de coronament sau o mică streașină, care duc apa în afara peretelui. Fața se tencuiește, se vopsește, se placează sau rămâne aparentă.

Betonul are nevoie de timp. Rezistența completă o atinge în aproximativ patru săptămâni. Vara se udă în primele zile, ca să nu se usuce prea repede, iar pe îngheț nu se toarnă fără măsuri de protecție.

Numărul din denumire arată aproximativ lățimea blocului în centimetri. Un bloc mai gros ia mai mult beton și armătură, iar peretele e mai rigid. În schimb, blocurile sunt mai grele și fundația trebuie să fie mai lată.

• DT 12: ziduri scunde, borduri de straturi, mici pereți despărțitori în grădină. Nu e potrivit pentru un gard plin mai înalt.
• DT 15: garduri joase, socluri sub panouri ușoare, unde peretele nu duce mult.
• DT 20: gardul obișnuit al unei case, atât ca soclu, cât și ca gard plin de înălțime medie, pe teren drept.
• DT 25: garduri pline mai înalte, zone cu vânt puternic, terenuri în pantă și garduri cu poartă grea.

De ce contează înălțimea? Un gard plin se comportă ca o velă. Cu cât e mai înalt și mai lung, cu atât vântul împinge mai tare în el, iar forța cea mai mare apare la baza peretelui, lângă fundație. De aceea, la gardurile mai înalte se alege un bloc mai gros și mai multă armătură. Dacă gardul trebuie să și susțină pământ, devine zid de sprijin, iar acesta se lasă pe mâna unui inginer structurist, indiferent de lățimea blocului.

La aspect există două variante. Blocurile netede obișnuite se tencuiesc sau se placează. Unii producători au și blocuri cu fața decorativă, de exemplu cu aspect de piatră spartă, care nu mai au nevoie de tencuială. Atunci însă zidăria trebuie să fie foarte curată, pentru că orice greșeală rămâne la vedere.

Același număr de metri de gard poate fi o dată o lucrare simplă, altă dată una destul de grea. Contează mai ales:

• terenul: pe teren drept fundația e simplă, în pantă trebuie făcută în trepte și de multe ori e nevoie și de drenaj,
• accesul: dacă autobetoniera ajunge până la șanț, turnarea merge repede, cu betonieră mică și roabă durează mult mai mult,
• înălțimea și lățimea blocurilor: un gard mai înalt înseamnă mai multe rânduri, mai multă armătură și turnare pe etape,
• forma gardului: colțurile, stâlpii, portițele și nișele pentru cutia poștală sau contor adaugă tăieturi și armătură,
• gardul vechi și rețelele: demolarea gardului vechi, căratul molozului și cablurile sau conductele din pământ, care trebuie localizate înainte de săpătură,
• finisajul: tencuiala, placarea cu piatră sau panourile metalice sunt pași separați, în plus.

Singur poți face un zid scund, cam până la înălțimea genunchiului, pe teren drept, de exemplu din DT 15 sau DT 20. Un gard plin mai înalt, un gard în pantă sau un perete care ține pământ lasă-le în grija unei echipe cu experiență.

1. Se verifică limita proprietății și dacă trec cabluri sau conducte prin zonă, apoi se trasează linia cu sfoară.
2. Se sapă șanțul sub adâncimea de îngheț, iar fundul se nivelează și se compactează.
3. Se montează armătura cu bare verticale și se toarnă fundația.
4. Se lasă fundația să se întărească câteva zile, iar pe căldură se udă.
5. Se așază primul rând de blocuri în mortar și se verifică cu nivela pe lungime și pe lățime.
6. Se pun următoarele rânduri decalat, verificând mereu verticalitatea.
7. Se introduce armătura verticală și orizontală, iar la colțuri se leagă între ele.
8. Se toarnă betonul la câteva rânduri o dată și se împunge fiecare strat cu o vergea.
9. Se montează plăcile de coronament, cu pantă sau cu margine care lasă apa să picure în afara peretelui.
10. Se tencuiește sau se tratează fața doar după ce betonul s-a maturat.

În practică se vede des că problema nu sunt blocurile, ci ce se află sub ele și în ele.

• fundație prea puțin adâncă: înghețul o ridică, iar gardul se înclină sau crapă după câteva ierni,
• armătură nelegată de fundație: peretele doar stă pe fundație și la vânt se poate rupe la bază,
• turnare dintr-o dată pe toată înălțimea: betonul proaspăt împinge blocurile și le poate deplasa sau crăpa,
• beton prea moale: apa în plus ușurează turnarea, dar betonul pierde din rezistență,
• beton necompactat: în goluri rămân bule de aer, iar peretele e mai slab decât pare,
• lipsa coronamentului: apa intră de sus, îngheață, iar tencuiala cade,
• gard lung fără rosturi de dilatație: betonul se contractă și apar fisuri verticale,
• pământ tras lângă gard: fără hidroizolație și drenaj, peretele rămâne ud și suferă iarna.

• linia gardului corespunde traseului marcat și înălțimii stabilite,
• peretele este vertical, iar rândurile sunt drepte, fără curburi vizibile pe lungime,
• pe suprafață nu sunt fisuri, blocuri împinse în afară sau urme de beton scurs,
• stâlpii de la porți sunt fermi, iar ancorele sunt puse unde trebuie,
• plăcile de coronament stau bine fixate și apa picură în afara peretelui,
• la gardurile lungi există rosturi de dilatație,
• terenul din jur este amenajat astfel încât apa să se scurgă dinspre perete,
• executantul a spus ce beton a folosit și după cât timp se pot monta panourile sau poarta.