Întinderea sârmei ghimpate

Înainte de orice, verifică exact pe unde trece limita proprietății. Dacă hotarul nu e clar, merită o măsurătoare topografică: te scutește de discuții neplăcute cu vecinul mai târziu. Dacă gardul trece pe lângă un trotuar sau un loc public, gândește-te și la faptul că cineva se poate răni în sârmă.

Întinderea propriu-zisă se face după ce stâlpii sunt montați și betonul s-a întărit. Pașii arată de obicei așa:

1. Capătul sârmei se prinde ferm de stâlpul de colț sau de capăt, de regulă prin mai multe înfășurări și o clemă.
2. Sârma se derulează de-a lungul gardului și se agață lejer în cârligele sau suporturile stâlpilor intermediari.
3. La celălalt capăt se montează un întinzător, iar sârma se tensionează treptat, fără smucituri.
4. Se verifică dacă sârma e dreaptă și nu se agață nicăieri, apoi se fixează bine de fiecare stâlp.
5. La mai multe rânduri, fiecare rând se întinde separat, cu distanțe egale pe înălțime.

De ce contează atât stâlpii de colț și de capăt? Pentru că toată forța de tracțiune a sârmei se sprijină pe ei. De aceea li se adaugă de obicei contrafișe înclinate, care împiedică stâlpul să se aplece spre interiorul tronsonului când tensionezi sârma.

Sârma ghimpată diferă prin grosimea firului, desimea ghimpilor și protecția suprafeței. Pentru un gard permanent se alege aproape întotdeauna sârmă zincată. O sârmă ieftină, cu strat subțire de zinc, ruginește mai repede și se rupe mai ușor la întindere. Varianta plastifiată se alege mai ales acolo unde contează aspectul.

• Întinzătoarele îți permit să tensionezi sârma controlat și să o reîntinzi ușor mai târziu, când se slăbește.
• Stâlpii metalici sunt alegerea obișnuită pentru un gard solid și accesibil.
• Stâlpii din beton sunt mai masivi și se potrivesc la tronsoane lungi și solicitări mai mari.
• Stâlpii din lemn se folosesc mai ales la pășuni sau la împrejmuiri temporare.
• Consola înclinată, numită și bavolet, se montează în vârful stâlpului, ține sârma în unghi și face gardul greu de escaladat. Se alege acolo unde protecția clădirii e prioritară.

Mărunțișurile, cum ar fi clemele, sârma de legat și suporturile, sunt adesea subestimate. În practică însă tocmai de ele depinde dacă sârma rămâne la locul ei.

Situația ușoară este un teren plan, cu stâlpi la distanțe regulate și acces bun pe toată lungimea gardului. Distanța dintre stâlpi este de obicei de doi până la trei metri. Când stâlpii sunt așezați regulat, sârma se întinde ușor și uniform.

Lucrarea durează mai mult și costă mai mult mai ales în aceste cazuri:

• pantă sau teren denivelat, unde sârma trebuie dusă pe tronsoane, cu puncte de ancorare suplimentare,
• multe frânturi și colțuri, pentru că fiecare colț este un punct de întindere separat, cu contrafișă,
• mai multe rânduri de sârmă sau montaj pe console, la înălțime,
• o fâșie năpădită de buruieni și tufe de-a lungul gardului, cu acces dificil,
• demontarea sârmei vechi și ruginite înainte de montajul nou.

În practică se repetă des câteva greșeli:

• Sârmă prea slab întinsă. Face valuri, se freacă de stâlpi în vânt și poate fi trecută ușor.
• Sârmă prea tare întinsă. Nu mai are rezervă pentru contracția de la ger și se poate rupe sau poate smulge stâlpul de capăt.
• Stâlpi de colț fără contrafișă sau îngropați prea puțin. Cu timpul se înclină și tot tronsonul se slăbește.
• Întinderea dintr-odată pe toată lungimea în loc de tensionare treptată. Tensiunea se distribuie apoi neuniform.
• Lucrul fără mănuși și ochelari. Dacă sârma tensionată scapă, poate răni grav mâinile și ochii.

Ține cont și de temperatură. O sârmă întinsă în căldura verii se contractă iarna și se strânge și mai tare. De aceea nu trebuie tensionată la maximum.

Dacă ai un gard scund, cu stâlpi bine fixați, poți întinde sârma și singur. Ai nevoie de mănuși groase de lucru, ochelari de protecție, un întinzător sau un clește de întins și un clește de tăiat. Montajul pe console sau pe un gard înalt e bine să-l lași unui meseriaș.

1. Îmbracă haine rezistente cu mânecă lungă, pune mănușile și ochelarii.
2. Verifică dacă stâlpii de colț și de capăt sunt fermi și au contrafișă.
3. Înfășoară capătul sârmei în jurul stâlpului de capăt și asigură-l cu o clemă sau cu sârmă de legat.
4. Derulează colacul încet, ideal pe o bară trecută prin mijloc, ca sârma să nu se răsucească și să nu se încurce.
5. Agață sârma lejer în suporturile stâlpilor intermediari, la aceeași înălțime.
6. La celălalt capăt prinde întinzătorul și tensionează sârma treptat, prin câteva mișcări scurte.
7. Testează tensiunea apăsând cu mâna înmănușată: sârma trebuie să cedeze puțin, elastic, dar să nu se lase vizibil.
8. Fixează sârma bine de fiecare stâlp și taie capetele în plus astfel încât să nu iasă în afară.
9. După câteva săptămâni verifică tensiunea și reîntinde dacă e nevoie.

La recepție, parcurge tot traseul gardului și urmărește aceste puncte:

• sârma este dreaptă pe toată lungimea, fără valuri și fără porțiuni lăsate,
• la apăsare cedează ușor, elastic, dar nu este întinsă la limita ruperii,
• stâlpii de colț și de capăt stau verticali și au contrafișe,
• sârma este prinsă de fiecare stâlp și nu alunecă nicăieri,
• rândurile sunt la aceeași înălțime și la distanțe egale,
• întinzătoarele sunt accesibile pentru reîntinderea ulterioară,
• capetele sârmei sunt îndoite și nu ies spre exterior,
• zincarea nu are urme de deteriorare lăsate de scule.