Țeserea colțului

Un gard nu are planșeu sau acoperiș care să-l țină strâns. Pe porțiunile drepte se poate înclina mai ușor și „lucrează” la vânt, la îngheț sau când pământul se tasează. Colțul funcționează ca un sprijin: cei doi pereți formează un unghi drept și se susțin unul pe altul. Asta însă doar dacă sunt cu adevărat țesuți.

Dacă al doilea tronson este doar „lipit” de primul, apare un rost vertical continuu, de la fundație până sus. Fiecare parte lucrează apoi separat. În practică se întâmplă des ca într-un asemenea colț să apară o fisură după una sau două ierni, iar unul dintre tronsoane să înceapă să se încline ușor. Un colț țesut nu permite asta, pentru că încărcarea se distribuie în ambele direcții.

Colțul este și punctul de la care pornește tot gardul. Dacă nu are un unghi drept exact sau nu este vertical, greșeala se transmite tuturor rândurilor următoare și apoi panourilor și porții.

Modul de lucru diferă puțin în funcție de material, dar principiul rămâne același: fiecare rând din colț se așază invers față de cel de dedesubt.

1. Se execută fundația continuă, fără întrerupere prin colț. Adâncimea se stabilește prin proiect; în România, adâncimea de îngheț este de obicei între aproximativ 70 cm și 1 m, în funcție de zonă.
2. La blocurile de cofraj se montează în fundație armătura verticală chiar în colț și la distanțe regulate de-a lungul zidului.
3. Se trasează colțul cu sfori și se verifică unghiul drept cu echerul sau cu regula 3-4-5 (laturile unui triunghi în raport de 3 : 4 : 5).
4. Se așază primul rând perfect orizontal, cu prima piesă pusă întotdeauna direct în colț.
5. La al doilea rând, piesa de colț se rotește cu 90 de grade, ca să acopere rostul de dedesubt. Celelalte piese se decalează de obicei cu jumătate de lungime, la cărămidă cu cel puțin o treime.
6. Piesele de colț se taie la nevoie sau se folosesc elementele de colț și jumătățile din sistemul producătorului.
7. La blocurile de cofraj se introduce și armătura orizontală, îndoită peste colț, ca să treacă dintr-un tronson în celălalt.
8. După fiecare rând se verifică verticalitatea colțului cu nivela și planeitatea cu sfoara întinsă între colțuri.

Zidarii ridică de obicei mai întâi colțul cu câteva rânduri mai sus decât restul zidului, în trepte, iar apoi zidesc între colțuri după sfoară. Colțul devine astfel ghidajul pentru înălțime și pentru aliniere.

Cărămida clasică se țese la colț alternând piese așezate pe lung (lungari) cu piese așezate pe cap (capuri). Ele se alternează astfel încât rosturile verticale să nu se repete niciodată unul peste altul. Țeserea cere tăieturi precise și o mână sigură, dar rezultatul este un colț frumos și rezistent.

Blocurile de cofraj (cofraje pierdute din beton) sunt piese goale în interior, care se așază și se umplu treptat cu beton. Aici legătura o asigură combinația dintre alternarea pieselor și armătură. Golul din colț ar trebui umplut cu beton pe toată înălțimea, ca să lucreze ca un stâlp ascuns. Blocurile se pun uscat sau cu mortar, după indicațiile producătorului.

Blocurile decorative pentru garduri, inclusiv cele cu aspect de piatră spartă, au deseori piese proprii de colț sau de stâlp. Acestea ușurează mult munca, dar și la ele trebuie respectată alternarea rândurilor și umplerea golurilor, dacă producătorul o cere.

Pentru socluri joase ajunge o țesere obișnuită. La garduri mai înalte, la garduri pe pantă sau la zidurile de sprijin care țin pământul, armătura și modul de țesere le stabilește un inginer structurist.

Munca merge mai ușor cu o fundație dreaptă și executată precis, cu piese de colț din sistem și cu un unghi drept. Colțul se face mai repede și când materialul are dimensiuni exacte și nu trebuie tăiat mult.

Mai dificile sunt colțurile cu alt unghi decât cel drept, pentru că fiecare piesă trebuie ajustată. Mai multă muncă înseamnă și un zid mai înalt, un teren în pantă unde zidul coboară în trepte sau legătura cu un gard vechi existent. Complică lucrurile și accesul greu, de exemplu o fâșie îngustă între gardul vecinului și grădina ta. Dacă trebuie reparat un colț vechi, zidit fără țesere, de multe ori el trebuie demontat și refăcut.

• Colț lipit, fără țesere. Cele două tronsoane stau doar alături și, mai devreme sau mai târziu, se despart printr-o fisură.
• Fundație întreruptă. Dacă fundațiile celor două tronsoane doar se ating, fiecare se tasează altfel și colțul crapă.
• Lipsa armăturii din colț. La blocurile de cofraj, stâlpul din colț este punctul de rezistență; fără armătură își pierde rostul.
• Goluri umplute prost. Betonul turnat dintr-odată pe o înălțime mare sau prea vârtos nu umple complet golurile și în colț rămân zone goale, numite „cuiburi”.
• Rost de dilatație în colț. Un gard lung are nevoie de rosturi de dilatație, dar locul lor nu este chiar în colț.
• Verificarea abia la final. O abatere de câțiva milimetri la fiecare rând devine sus un colț vizibil strâmb.

Un zid scund sau un soclu până la înălțimea genunchilor îl poți face și singur, dacă îți iei timp. La gardurile mai înalte, la zidurile de sprijin și la gardurile de lângă drum e mai bine să lași lucrarea pe mâna unui zidar.

1. Se verifică limitele terenului și se trasează colțul cu două sfori.
2. Se verifică unghiul drept cu regula 3-4-5.
3. Se curăță suprafața fundației și se umezește, dacă mortarul folosit o cere.
4. Se așază piesa de colț a primului rând pe patul de mortar și se aliniază cu nivela în ambele direcții.
5. Se completează primul rând spre ambele laturi, după sfoară.
6. La al doilea rând se rotește piesa de colț cu 90 de grade și se continuă cu decalarea rosturilor.
7. După fiecare rând se verifică verticalitatea colțului și planeitatea ambelor tronsoane.
8. La blocurile goale se toarnă betonul pe parcurs, la câteva rânduri, și se compactează cu o vergea.
9. Mortarul în exces se îndepărtează înainte să se întărească, ca să nu murdărească fața zidului.
10. Colțul terminat se protejează de ploaie, îngheț și soare direct până la întărirea mortarului și a betonului.

Înainte să recepționezi lucrarea, uită-te la colț atât de aproape, cât și de la distanță. Urmărește aceste puncte:

• rosturile verticale nu se repetă unul peste altul în rândurile vecine,
• piesele de colț alternează de la un rând la altul dinspre o latură și dinspre cealaltă,
• colțul este vertical pe toată înălțimea, lucru pe care îl verifici cu nivela sau cu firul cu plumb,
• unghiul dintre tronsoane corespunde planului, de obicei unghi drept,
• rosturile au cam aceeași grosime și sunt pline,
• la blocurile de cofraj există armătură în colț și golurile sunt umplute cu beton,
• în colț nu există fisuri sau piese desprinse,
• muchia de sus a zidului este orizontală în colț și se continuă firesc pe ambele tronsoane.