Gard din blocuri de cofraj DT 12/15

Prescurtarea DT vine de la bloc de cofraj, iar cifra arată grosimea în centimetri. Blocul DT 12 are aproximativ 12 cm grosime, DT 15 aproximativ 15 cm. În interior are goluri în care se pune armătura și se toarnă betonul. Blocul funcționează deci ca un cofraj pierdut, iar rezistența o dă miezul de beton armat.

Blocurile subțiri se potrivesc mai ales în situațiile acestea:

• soclu sub panouri de gard, plasă sau umplutură de lemn, de regulă până la o înălțime de aproximativ 30 până la 80 cm,
• zid scund plin lângă alee, în jurul unui strat de flori sau al grădinii din față,
• gard pe o fâșie îngustă lângă limită, unde un perete mai gros ar mânca inutil din teren,
• înlocuirea unui soclu vechi de beton, degradat, pe același traseu.

De ce contează atât de mult înălțimea la un bloc subțire? Un perete plin se comportă ca o velă. Cu cât e mai înalt, cu atât vântul împinge mai tare în el și cu atât sunt mai mari forțele de la bază, la legătura cu fundația. Un perete de 12 până la 15 cm are stabilitate mică. Din el nu se face un gard plin și înalt fără stâlpi din blocuri mai groase sau fără un calcul făcut de un inginer structurist. Înălțimea rezonabilă pentru un anumit bloc o indică producătorul. La pereți plini mai înalți merită să ceri sfatul unui specialist.

Pe NUMIQ găsești și poziția separată Gard din blocuri de cofraj DT 20/25. Cele două arată asemănător, dar fiecare are alt rol. Diferența nu stă doar în grosime. Contează și ce poate duce peretele, cum se toarnă și câtă muncă e în jurul lui.

• Rolul: DT 12/15 este de obicei soclu și zid scund. DT 20/25 se alege pentru garduri pline mai înalte, pereți contra zgomotului, stâlpi de poartă și acolo unde peretele ține și o mică diferență de nivel a terenului.
• Golurile și betonul: blocurile subțiri au goluri înguste. Au nevoie de beton cu agregat fin și de o turnare mai atentă. Blocurile groase acceptă un beton obișnuit și încap în ele mai multe bare de armătură.
• Fundația: sub DT 12/15 ajunge de regulă o fundație continuă mai îngustă. Sub DT 20/25 fundația e mai lată și, la pereți înalți, mai puternic armată.
• Greutatea și manevrarea: un bloc subțire îl duce ușor un singur om, chiar și într-o curte greu accesibilă. Cele groase sunt mai grele, iar la tronsoane lungi lucrul se planifică cu transpalet sau utilaje.
• Consumul de beton: pe același metru și la aceeași înălțime, DT 12/15 cere vizibil mai puțin beton. Logistica devine mai simplă, iar betonul se poate face des cu betoniera pe loc.
• Riscurile: peretele subțire e mai sensibil la umflături în timpul turnării, la vânt și la împingerea pământului. Peretele gros e mai robust, dar o greșeală mare la primul rând se corectează mai greu.

Pe scurt: dacă vrei un soclu sub panouri și gardul nu va ține pământ, DT 12/15 este de regulă suficient. Alege DT 20/25, sau măcar stâlpi din blocuri mai groase, în trei situații: vrei un zid plin cât un om de înalt, terenul vecinului este cu o jumătate de metru mai sus sau prinzi de perete o poartă grea.

Limita de proprietate

Gardul stă pe limită, iar limita trebuie să fie sigură. În practică se întâmplă des ca gardul vechi să nu corespundă cu documentația cadastrală, uneori cu zeci de centimetri. Dacă ai dubii, cheamă un topograf autorizat să marcheze limitele. Înțelege-te cu vecinul înainte să înceapă săpătura. O neînțelegere pentru o fâșie de teren se rezolvă mult mai greu după ce betonul a fost turnat.

Rețelele de utilități

Pe lângă garduri trec des branșamentele de apă, gazul, curentul și cablurile de telecomunicații. Înainte de săpătură, roagă companiile de utilități să marcheze traseele. Oriunde o rețea e aproape, sapă manual. Dacă la săpătură avariezi conducta de gaz sau simți miros de gaz, îndepărtează-te imediat la distanță sigură. Nu folosi foc sau aparate electrice și sună la 112 sau la numărul de urgență al distribuitorului de gaz. De un cablu sub tensiune nu te atinge. Avaria o rezolvă doar distribuitorul de energie și un electrician autorizat ANRE.

Fundația și accesul

Blocurile DT 12/15 se așază pe o fundație continuă din beton. Aceasta se face la adâncimea de îngheț, în România de regulă aproximativ între 80 și 110 cm, în funcție de zonă și de teren. În fundația proaspătă se fixează bare verticale de oțel, așa-numitele mustăți, care leagă apoi fundația de perete. Verifică dacă poziția din lista de prețuri include săpătura și fundația sau doar peretele. Pregătește accesul pentru un palet de blocuri și un loc de depozitare. Asigură și apă și curent pentru betonieră.

1. Trasarea liniei gardului cu sfoară între țăruși. Se stabilesc cota muchiei de sus, poziția porții și a portiței și locurile rosturilor de dilatare.
2. Verificarea fundației: planeitate, cotă, poziția mustăților. Dacă fundația nu e dreaptă, primul rând se aduce la nivel din mortar.
3. Așezarea primului rând de blocuri în mortar de ciment, exact după sfoară și nivelă. Acesta este cel mai important pas, fiecare abatere se amplifică pe înălțime.
4. Așezarea rândurilor următoare pe uscat, cu țesere, adică rosturile decalate cu o jumătate de bloc. La capete și la porți se folosesc blocuri de capăt sau blocuri tăiate.
5. Montarea armăturii orizontale în canalele blocurilor, de regulă aproximativ la fiecare al doilea rând. Barele verticale se înnădesc după proiect.
6. Turnarea betonului în straturi, nu dintr-odată pe toată înălțimea. Betonul se compactează prin împungere cu o vergea sau prin vibrare atentă.
7. Verificarea verticalității și a aliniamentului cât betonul încă nu a făcut priză, când peretele se mai poate corecta ușor.
8. Finisarea muchiei de sus: nivelarea betonului și fixarea ancorelor pentru panouri sau stâlpi. Mai târziu se montează capacele.
9. Finisajul suprafeței după întărirea betonului: tencuială, placaj, vopsea sau bloc aparent, dacă producătorul permite.

Turnarea în blocurile subțiri

La DT 12/15, turnarea este partea cea mai delicată. Golurile sunt înguste, iar agregatul mare se înțepenește în ele. Rămân astfel zone fără beton care din exterior nu se văd. De aceea se folosește beton cu agregat fin, de regulă aproximativ până la 8 mm, cu o consistență mai fluidă, dar nu apoasă. Clasa de rezistență o stabilește producătorul blocurilor sau proiectantul. De obicei e un beton structural obișnuit.

Betonul se toarnă în straturi. Producătorii indică de regulă câteva rânduri o dată, ca presiunea betonului proaspăt să nu umfle sau să nu crape blocul subțire. Se compactează cu o vergea sau cu un vibrator de interior cu cap subțire, scurt și cu grijă. O vibrare prea lungă pune peretele subțire în oscilație și îl scoate din aliniament.

Blocurile

Blocurile de cofraj se fac din beton, unele cu fața netedă, altele mai aspră. Blocul gri obișnuit e gândit pentru tencuială sau placaj. Dacă vrei un gard netencuit, alege un bloc pe care producătorul îl declară explicit ca aparent sau pentru garduri. Pe lângă blocurile de cofraj clasice există și sisteme decorative de gard cu față șpaltuită. Acestea au propriile elemente pentru stâlpi și pentru capete.

Armătura

În blocurile subțiri se pun bare cu diametre mai mici. În golurile înguste nu încape oțel gros cu stratul de acoperire de beton necesar. Armătura nu trebuie să stea lipită de bloc. Trebuie să fie învelită complet în beton, altfel ruginește repede. La un soclu sub panouri ajunge de regulă o armare simplă. La un zid plin mai înalt decide calculul inginerului.

Capacele și suprafața

Muchia de sus o protejează un capac de gard din beton sau din piatră artificială. Trebuie să aibă consolă și lăcrimar, ca apa să nu curgă pe perete. Sub capac se pune adeziv sau mortar rezistent la îngheț, nu tencuială obișnuită de interior. Pentru suprafață se folosește tencuială exterioară de soclu, placaj din piatră sau riemchen ori vopsea de fațadă potrivită pentru beton. Pe partea care stă în contact cu pământul e potrivită o hidroizolație de tip mortar elastic. Altfel apa urcă prin capilaritate și tencuiala se desprinde.

Cel mai repede merge pe teren plat, cu acces bun și cu o fundație exact la cotă. Lucrarea devine mai grea în aceste situații:

• teren în pantă, unde fundația și peretele se fac în trepte și cresc blocurile tăiate,
• multe colțuri, curbe, portițe și capete pe o lungime mică,
• acces slab, când blocurile și betonul se cară cu mâna prin grădină,
• fundație veche sau strâmbă, care trebuie nivelată sau refăcută parțial,
• demolarea și evacuarea gardului vechi, rădăcini de copaci și arbuști pe traseu,
• rețele pe traseul gardului, care obligă la săpătură manuală sau la mutarea liniei,
• pretenții mari la suprafață, de exemplu bloc aparent, unde pe perete nu are voie să rămână nici o picătură de beton.

La DT 12/15 ajută faptul că blocurile sunt ușoare și intră mai puțin beton. Dacă însă îi ceri unui bloc subțire ce ține de varianta mai groasă, costurile se mută în armături complicate, stâlpi suplimentari și reparații.

Gardul din blocuri e de obicei doar o parte a împrejmuirii. Înainte de turnare trebuie să fie clar ce umplutură vine pe soclu. Ancorele pentru panouri, stâlpii pentru plasă sau consolele pentru lemn se fixează în betonul proaspăt sau se găuresc ulterior. La găurirea într-un perete subțire există riscul să se ciobească muchia. De aceea merită să rezolvi prinderile dinainte.

Mai coordonează și următoarele:

• tuburile de protecție pentru cablurile spre poartă, iluminat, sonerie sau videointerfon, care se pun înainte de turnare, iar racordarea o face un electrician autorizat ANRE,
• locul pentru cutia poștală și nișele pentru contoarele de curent sau gaz, a căror poziție o stabilește distribuitorul,
• stâlpii porții și ai portiței, care la o poartă grea se fac din blocuri mai groase, nu din DT 12/15,
• scurgerea apei lângă gard, ca apa de pe aleile pavate să nu ajungă la baza peretelui,
• amenajarea terenului, pavajul și bordurile care vin mai târziu lângă gard.

• Fundație prea puțin adâncă: după câteva ierni gardul se înclină sau crapă, pentru că pământul înghețat îl ridică.
• Lipsa mustăților din fundație: peretele e doar „lipit” de fundație și vântul sau o lovitură îl poate răsturna.
• Agregat mare în golurile înguste: în perete rămân goluri, armătura fără beton ruginește și apa ruginie iese la suprafață.
• Turnare pe toată înălțimea deodată: blocurile se umflă, se desfac sau peretele iese din aliniament.
• Lipsa rosturilor de dilatare pe un tronson lung: apar fisuri verticale în locuri întâmplătoare. Rosturile se fac de regulă la câțiva metri, distanța exactă o dă producătorul.
• Capac fără consolă sau fără lăcrimar: apa intră în partea de sus a peretelui, tencuiala cade și betonul îngheață.
• Tencuială obișnuită fără hidroizolație lângă pământ: baza peretelui e mereu udă, apar eflorescențe și mușchi.
• Perete subțire folosit ca zid de sprijin: sub împingerea pământului se răstoarnă, chiar dacă e scund.

Așezarea și umplerea blocurilor subțiri merg relativ repede. Mai mult timp iau săpătura, fundația și așteptarea betonului. Fundația ar trebui să se întărească cel puțin câteva zile înainte de zidire. Producătorii de beton recomandă de regulă încărcarea abia după ce betonul a câștigat suficientă rezistență. Vara, betonul din blocuri trebuie ferit de uscarea rapidă: e bine ca peretele să fie umezit și acoperit câteva zile. Iarna, la temperaturi apropiate de zero, nu se toarnă fără măsuri speciale.

Panourile de gard se montează de obicei după câteva zile. Tencuiala sau placajul vin de regulă după câteva săptămâni, când betonul s-a maturizat și s-a uscat. Rezistența completă betonul o atinge aproximativ după 28 de zile.

Un soclu scund sub plasă sau panouri îl poate face singur un amator îndemânatic, dacă are deja fundația gata, întărită și cu mustăți. Nu te apuca singur de pereți plini înalți, de ziduri de sprijin sau de lucrări lângă rețele.

1. Verifică planeitatea și cota fundației și marchează punctul cel mai înalt.
2. Întinde sfoara pe toată lungimea gardului, între țăruși ficși.
3. Prepară mortar de ciment și așază primul rând de blocuri exact după sfoară.
4. Verifică fiecare bloc cu nivela, pe lungime și pe lățime.
5. Lasă mortarul de sub primul rând să facă priză, de regulă până a doua zi.
6. Așază rândurile următoare pe uscat, cu rosturile decalate.
7. Pune armătura orizontală în canale și leag-o de barele verticale.
8. Prepară beton cu agregat fin sau comandă un amestec gata potrivit.
9. Toarnă în straturi și împunge fiecare strat cu o vergea.
10. După fiecare strat verifică aliniamentul și verticalitatea peretelui.
11. Fixează ancorele pentru umplutura gardului în betonul proaspăt.
12. Acoperă peretele cu folie și umezește-l câteva zile.
13. După întărire, montează capacele pe adeziv rezistent la îngheț.

Cea mai simplă verificare e să privești de-a lungul peretelui de la un capăt. Linia trebuie să fie dreaptă, fără valuri și fără zone umflate. Verifică verticalitatea cu nivela în mai multe locuri și muchia de sus pe toată lungimea. Dacă bați ușor cu ciocanul în bloc, găsești zonele fără beton, pentru că sună a gol. Uită-te la rosturile dintre blocuri: nu trebuie să curgă beton din ele și nici să se vadă armătura. La capace verifică consola, panta și rosturile închise complet.

• gardul stă pe limita convenită și pe traseul stabilit,
• peretele e vertical, drept și fără zone umflate,
• muchia de sus e orizontală sau coboară în trepte uniforme după teren,
• rosturile de dilatare sunt în locurile stabilite,
• în rosturi nu se vede armătură și nu există goluri,
• ancorele pentru umplutura gardului sunt la distanțele corecte,
• tuburile de protecție pentru cabluri sunt la locul lor și libere,
• capacele au consolă, lăcrimar și stau ferm,
• zona e curățată, resturile de beton sunt îndepărtate de pe pereți și de pe teren,
• ai primit de la executant informația când poate fi tencuit și încărcat peretele.