Montajul ramei de gard

O ramă iese exact atât de dreaptă cât sunt stâlpii pe care stă. De aceea, cea mai mare parte a muncii se face înainte ca prima ramă să fie ridicată de pe jos.

• Trasarea liniei. Țărușii și o sfoară întinsă arată pe unde va trece gardul. Stâlpii stau de obicei la 2 până la 3 metri unul de altul, dar distanța exactă o dă lățimea ramelor.
• Montarea stâlpilor. Gropile se sapă sub adâncimea de îngheț, care în Romania este de obicei între aproximativ 80 cm și 1 m, în funcție de zonă. Fundul gropii se compactează, adesea se pune un strat de pietriș, apoi stâlpii se betonează perfect verticali.
• Întărirea betonului. Până nu se întărește betonul, stâlpii nu se încarcă. Cât durează, scrie pe sacul de amestec. Amestecurile cu priză rapidă pentru stâlpi au nevoie de mai puțin timp, betonul obișnuit de câteva zile.
• Fixarea ramelor. Ramele se prind de stâlpi cu console și șuruburi, iar la oțel uneori și prin sudură. Se pornește de la stâlpul de capăt și fiecare bucată se verifică imediat cu nivela și cu sfoara.
• Strângerea finală și umplutura. Când toate ramele stau bine, îmbinările se strâng, iar apoi se montează umplutura, dacă nu face deja parte din ramă.

De ce se verifică fiecare ramă separat? O abatere mică la primul panou se transmite la toate celelalte, iar la capătul liniei devine un spațiu vizibil sau o tensiune în structură.

Rama din oțel zincat suportă bine încărcări mari și se potrivește acolo unde gardul prinde mult vânt sau trebuie să fie o barieră solidă. Zincarea, adesea acoperită cu vopsea în câmp electrostatic, protejează oțelul de rugină. La tăiere sau găurire protecția se strică, iar locul trebuie tratat imediat cu vopsea pe bază de zinc.

Rama din aluminiu este mai ușoară și nu ruginește, așa că aproape nu cere întreținere. Este mai puțin rigidă decât oțelul, de aceea se folosește mai ales la garduri decorative și mai puțin solicitate, de obicei spre stradă, la casele noi.

Rama cu umplutură din lemn arată natural în grădină. Rama metalică poartă structura, lemnul dă aspectul. Lemnul trebuie însă vopsit sau lăcuit periodic și ferit de umezeală, altfel îmbătrânește repede.

Ramele la comandă merită pe teren în pantă, pe loturi neregulate sau la înălțimi neobișnuite. Acolo, piesele standard ar trebui ajustate mult, pe când o ramă făcută după măsurători se potrivește din prima.

Un teren drept, ușor accesibil, cu pământ moale, și rame de sistem de aceeași lățime înseamnă un montaj rapid. În schimb, lucrarea devine mai lungă și mai scumpă când apar:

• panta, unde ramele trebuie montate în trepte sau făcute înclinate,
• pământul pietros sau argilos, ori apa freatică aproape de suprafață,
• dimensiuni atipice, colțuri și frânturi ale liniei gardului,
• sudura și tratamentul anticoroziv al îmbinărilor făcute direct pe șantier,
• ramele grele cu umplutură plină, pentru care e nevoie de mai mulți oameni sau de utilaje,
• un gard vechi, care trebuie mai întâi demontat, iar fundațiile lui scoase.

Înainte de săpat este important să afli dacă pe linia gardului trec rețele subterane: curent, apă, gaz sau telecomunicații. Traseul lor îl indică operatorii rețelelor respective, așa că merită să îi contactezi din timp. Dacă la săpat deteriorezi o conductă de gaz sau simți miros de gaz, părăsește locul și sună la 112 sau la numărul de urgență al distribuitorului de gaze din zona ta.

Dacă stâlpii sunt deja betonați solid și ramele se prind cu șuruburi prin console, poți face montajul și singur. Ai nevoie de un ajutor, nivelă, sfoară, mașină de înșurubat cu acumulator și chei. Sudura las-o pe seama unui sudor.

1. Se verifică dacă betonul de sub stâlpi s-a întărit suficient, conform indicațiilor producătorului.
2. Se întinde o sfoară la înălțimea muchiei de sus a ramelor, pe toată lungimea gardului.
3. Se verifică verticalitatea stâlpilor cu nivela și se măsoară distanțele dintre ei.
4. Se fixează consolele pe stâlpi la aceeași înălțime, după sfoară.
5. Se montează prima ramă lângă stâlpul de capăt, cu șuruburile strânse deocamdată doar ușor.
6. Se verifică rama cu nivela pe orizontală și pe verticală și, la nevoie, se îndreaptă.
7. Se continuă la fel cu celelalte rame, verificând mereu linia după sfoară.
8. După montarea tuturor ramelor, se strâng complet toate șuruburile.
9. Se tratează cu vopsea pe bază de zinc fiecare tăietură, gaură și zgârietură.
10. Se montează umplutura, dacă nu face parte din ramă, iar plasa se întinde uniform, fără valuri.

• Distanțe inegale între stâlpi. Rama nu se potrivește sau intră în tensiune.
• Fundații prea puțin adânci. Stâlpii aflați deasupra adâncimii de îngheț sunt împinși și înclinați treptat de îngheț.
• Încărcarea betonului proaspăt. Stâlpul se mișcă și nu mai poate fi îndreptat.
• Verificarea doar la final. Erorile se adună și trebuie refăcută toată linia.
• Tăieturi și găuri netratate. Rugina apare exact acolo unde s-a deteriorat zincul.
• Elemente de prindere ieftine. Șuruburile nezincate ruginesc, iar îmbinările se slăbesc.

• stâlpii stau verticali și nu se mișcă dacă îi împingi,
• muchia de sus a ramelor ține o singură linie, iar în pantă trepte regulate,
• spațiile dintre ramă și stâlp sunt egale pe toată lungimea,
• toate șuruburile sunt strânse și nu lipsește niciunul,
• tăieturile, găurile și sudurile sunt protejate împotriva coroziunii,
• umplutura este bine prinsă, iar plasa nu face valuri,
• betonul din jurul stâlpilor nu este crăpat, iar apa se scurge dinspre stâlp,
• zona este curată, iar pământul din săpătură este dus sau împrăștiat, după cum s-a stabilit.