Montaj panouri de gard

Prima întrebare nu este tehnică: pe unde trece exact limita terenului? Dacă nu ești sigur, cere unui topograf autorizat să marcheze hotarul. Un gard ridicat cu câțiva centimetri pe terenul vecinului este o sursă obișnuită de neînțelegeri, iar mutarea lui înseamnă multă muncă.

Înainte de săpături află dacă pe lângă hotar trec rețele subterane: gaz, curent, apă sau cabluri de telecomunicații. Poziția lor o afli de la operatorii acestor rețele. Dacă găsești o conductă de gaz sau simți miros de gaz în timpul lucrului, oprește lucrul, îndepărtează-te și sună la urgența distribuitorului de gaz sau la 112. La un gard pe hotar e bine să te înțelegi din timp cu vecinul pe ce parte vor fi fundațiile și cine se va ocupa de gard.

Trasarea și poziția stâlpilor

Linia gardului se marchează cu țăruși și o sfoară bine întinsă. Distanța dintre stâlpi nu se stabilește din ochi, ci după lățimea panoului și sistemul de prindere indicat de producător. Un panou obișnuit are în jur de 2,5 m lățime, așa că stâlpii trebuie să cadă exact pe această măsură. Se începe din colțuri și de la poartă sau portiță, pentru că acestea sunt puncte fixe, iar restul se potrivește după ele.

Gropile și betonarea

Pentru fiecare stâlp se sapă sau se forează o groapă. Adâncimea este de obicei în jur de 60 până la 80 cm, iar la gardurile mai înalte, la stâlpii de colț și în pământ moale, mai mare. Merită să ajungi sub adâncimea de îngheț, care în România diferă de la o zonă la alta, ca înghețul să nu împingă stâlpii în sus. Stâlpul se așază, se aduce la verticală cu nivela pe ambele direcții și se toarnă betonul.

Prinderea panourilor

Panourile se fixează pe stâlpi cu cleme, coliere sau prinderi cu șurub din același sistem. Se montează continuu, de la un capăt la celălalt, ca micile abateri să nu se adune. Dacă folosești plăci de soclu, acestea se pun înaintea panourilor, în suporturile de lângă sol.

Strângerea și verificarea

La final se verifică alinierea pe toată lungimea și se strâng toate prinderile. Atenție însă: o strângere prea puternică poate deteriora stratul de zinc sau de vopsea, iar acolo apare mai târziu rugina.

• Panourile 3D au cute în formă de V care le rigidizează. Sunt alegerea obișnuită pentru case și grădini.
• Panourile 2D sunt drepte, cu sârmă orizontală dublă. Sunt mai rigide și se potrivesc acolo unde gardul trebuie să protejeze mai mult, de exemplu lângă drum sau în curtea unei firme.
• Protecția suprafeței: zincarea singură apără de rugină, iar combinația de zincare și vopsire în câmp electrostatic ține mai mult și arată mai uniform.
• Stâlpii ar trebui să fie din același sistem cu panourile și să aibă aceeași protecție. La poartă și în colțuri se folosesc profile mai solide.
• Plăcile de soclu din beton închid spațiul de lângă sol, împiedică animalele să sape pe dedesubt și ușurează tunsul ierbii.
• Ancorele cu șurub sau stâlpii cu flanșă sunt o alternativă la betonare. Flanșele se potrivesc pe un zid sau soclu existent, iar ancorele mai degrabă la gardurile joase și puțin solicitate.

Cea mai simplă situație este un teren plat, cu pământ moale și fără pietre, cu acces bun și fără gard vechi. Lucrarea devine vizibil mai lungă și mai grea când ai:

• o pantă, unde panourile rigide se montează în trepte și fiecare tronson se potrivește separat pe înălțime,
• pământ pietros, rădăcini de copaci sau o fundație veche de beton în cale,
• de demontat și de dus gardul vechi,
• multe colțuri, schimbări de direcție și tronsoane scurte, unde panourile trebuie tăiate,
• poartă și portiță de montat, care cer stâlpi mai solizi și măsurători mai exacte,
• acces greu pentru utilaje, când betonul și materialele se cară cu mâna.

• Stâlpi puși „cam pe acolo”. Dacă distanța nu corespunde lățimii panoului, panoul nu se poate prinde sau trebuie îndoit forțat.
• Fundație prea mică sau prea puțin adâncă. Gardul arată bine la început, dar după prima iarnă sau după un vânt puternic începe să se încline.
• Stâlpi încărcați înainte să se întărească betonul. Stâlpii se mișcă și linia gardului face valuri.
• Tăieturi netratate. Un panou scurtat are oțel neprotejat la capăt. Dacă nu dai cu vopsea anticorozivă, rugina pornește exact de acolo.
• Piese din sisteme diferite. Clemele nu mai strâng bine și panourile vibrează.

Pe un teren plat și la o înălțime obișnuită a gardului, poți face montajul și singur. Te ajută o a doua persoană, o nivelă, o sfoară, un burghiu de pământ manual sau cu motor și răbdare la măsurători. Un teren în pantă, o poartă automată sau un gard înalt de siguranță e mai bine să le lași în grija unei echipe specializate.

1. Verificarea limitei terenului și a poziției rețelelor subterane.
2. Marcarea liniei gardului cu țăruși și sfoară, începând din colțuri și de la poartă.
3. Măsurarea poziției stâlpilor exact după lățimea panoului și instrucțiunile producătorului.
4. Săparea gropilor la adâncimea necesară și așternerea unui strat subțire de pietriș pe fund.
5. Așezarea stâlpilor de capăt, aducerea lor la verticală cu nivela și betonarea.
6. Întinderea unei sfori între stâlpii de capăt, la nivelul vârfurilor, și montarea celorlalți stâlpi după ea.
7. Lăsarea betonului să se întărească după indicațiile producătorului, de regulă cel puțin una până la două zile.
8. Montarea plăcilor de soclu, dacă fac parte din gard.
9. Așezarea primului panou, prinderea lui cu cleme și verificarea alinierii.
10. Continuarea panou cu panou spre capătul gardului.
11. Scurtarea ultimului panou, dacă e nevoie, și vopsirea tăieturii cu vopsea anticorozivă.
12. Strângerea tuturor prinderilor și verificarea întregii linii încă o dată cu nivela.

• stâlpii sunt verticali și vârfurile lor sunt pe aceeași linie,
• panourile sunt aliniate, fără îndoituri și la aceeași înălțime față de sol,
• la o apăsare ușoară gardul nu se mișcă și panourile nu zăngăne,
• toate clemele și șuruburile sunt strânse și din același sistem,
• suprafața nu este zgâriată, iar tăieturile sunt vopsite,
• betonul din jurul stâlpilor este nivelat și apa se scurge dinspre stâlpi,
• gardul stă pe linia stabilită și limita terenului este respectată,
• poarta și portița se deschid ușor și nu se freacă.