Montaj cadru de gard atipic

Gardurile modulare au lățimi și înălțimi fixe ale panourilor. Pe un teren drept și regulat funcționează bine. Problemele apar când limita proprietății nu merge în linie dreaptă sau când terenul coboară vizibil pe câțiva metri. Atunci apar goluri triunghiulare sub gard, panourile se taie forțat și rezultatul arată improvizat.

Un cadru pe măsură are sens mai ales în situațiile acestea:

• terenul are o formă neregulată sau o limită frântă,
• gardul urcă pe o pantă sau trece peste teren denivelat,
• între stâlpii sau zidurile existente sunt distanțe diferite,
• vrei să combini cadrul metalic cu lemn, panouri sau elemente din beton,
• gardul trebuie să se potrivească cu designul casei, de exemplu îmbinări ascunse sau linii minimaliste.

Avantajul este că tu stabilești înălțimea, lățimea panourilor, tipul de umplutură și modul de prindere. Un cadru care se potrivește exact pe stâlpi preia sarcinile uniform, iar îmbinările nu se slăbesc la fel de ușor ca la piesele care au fost „înghesuite” la locul lor.

La un cadru atipic fiecare pas se adaptează terenului, dar logica e mereu aceeași:

1. Măsurarea. Se măsoară distanțele reale dintre stâlpi, diferențele de nivel și unghiurile. Dacă limita e complicată, merită chemat un topograf care să marcheze exact linia terenului.
2. Verificarea stâlpilor. Stâlpii trebuie să fie verticali, la înălțimea corectă și prinși în beton deja întărit suficient. De obicei cadrul se montează după câteva zile, timpul exact îl indică producătorul betonului sau al amestecului uscat.
3. Executarea sau ajustarea cadrului. Cadrele se fac după măsurători, iar unele detalii se taie și se sudează direct pe șantier.
4. Fixarea și alinierea. Cadrul se prinde de stâlpi cu șuruburi, coliere sau prin sudură. Pe parcurs se verifică planeitatea, înălțimea și continuitatea cu panourile vecine.
5. Protejarea îmbinărilor. Orice loc tăiat sau sudat trebuie curățat și protejat. La oțelul zincat se folosește vopsea pe bază de zinc, la cadrul vopsit, vopsea de retuș în aceeași nuanță.
6. Pregătirea pentru umplutură. Umplutura trebuie să intre în cadru fără tensiuni. Dacă e împinsă cu forța, cadrul se deformează în timp.

Cel mai des cadrele se fac din oțel. Este rezistent, se taie și se sudează ușor, deci se pot obține simplu forme înclinate sau frânte. Fără protecție însă ruginește, de aceea finisajul contează: zincare la cald, vopsire în câmp electrostatic sau o combinație între ele. Un cadru din oțel bine protejat rezistă mulți ani fără întreținere serioasă.

Aluminiul este mai ușor și rezistă natural la coroziune. Se potrivește la gardurile moderne cu lamele sau panouri și acolo unde nu vrei să încarci stâlpii cu o structură grea. Se ajustează însă mai greu pe loc, așa că la aluminiu măsurătorile trebuie să fie foarte precise.

Umplutura dă aspectul și gradul de intimitate. Se folosesc plasă sau panouri metalice, lamele din lemn sau compozit ori combinații. La umpluturile înalte și pline gândește-te la vânt: o suprafață plină se comportă ca o velă, iar stâlpii și fundațiile trebuie gândite pentru asta.

Pe pantă există două variante. La montajul în trepte cadrele rămân orizontale și fiecare panou e puțin mai jos decât cel dinainte. Arată curat, dar sub panouri apar goluri în trepte, care se închid cu un soclu zidit sau cu plăci.

La urmărirea continuă a terenului cadrele sunt făcute ca paralelograme, cu înclinarea pantei. Linia gardului e mai lină, iar golul de sub gard rămâne uniform. Execuția e însă mai pretențioasă, pentru că fiecare panou poate avea alt unghi.

De ce se insistă atât pe stâlpi în pantă? Pământul se mișcă încet, iar apa se scurge pe lângă fundații. Fundațiile stâlpilor trebuie deci să ajungă sub adâncimea de îngheț, în România de obicei în jur de 80 cm până la 1 m, în funcție de zonă. La gardurile grele sau pe teren instabil se fac mai adânci sau se toarnă o fundație continuă.

Dificultatea lucrării, și deci costul, depind mai ales de:

• forma panoului: dreptunghiul e simplu, panourile înclinate sau frânte cer mai multe măsurători și ajustări,
• înclinarea terenului și numărul de trepte de nivel,
• precizia stâlpilor: stâlpii strâmbi sau așezați inegal înseamnă ajustarea separată a fiecărui cadru,
• cât se sudează și se protejează direct pe loc,
• accesul la gard: o fâșie îngustă lângă vecin, o pantă fără drum pentru mașină sau tufișuri dese prelungesc lucrul,
• greutatea cadrelor și a umpluturii, la piese grele e nevoie de mai mulți oameni sau de utilaje.

Cel mai mult contează pregătirea. Dacă stâlpii sunt montați exact după proiect, cadrele se pot face dinainte în atelier, iar pe teren doar se fixează.

• cadrele se fac după desen, nu după stâlpii montați în realitate,
• se montează pe beton proaspăt, iar stâlpii se mișcă la strângerea șuruburilor,
• fundațiile sunt prea puțin adânci și gardul se înclină după prima iarnă,
• sudurile și tăieturile pe oțel zincat rămân neprotejate și încep să ruginească după câțiva ani,
• pe pantă se amestecă panouri în trepte cu panouri înclinate fără o logică clară,
• umplutură plină pe un gard înalt, fără verificarea încărcării din vânt.

În practică se întâmplă des ca problema să nu se vadă imediat. Gardul arată bine, dar după un an apar îmbinări slăbite sau pete de rugină în dreptul sudurilor.

• toate cadrele sunt în același plan sau la aceeași înclinare, fără salturi vizibile,
• distanțele dintre cadru și stâlpi sunt egale,
• golul de sub gard este uniform și corespunde înțelegerii,
• stâlpii sunt verticali și nu se mișcă atunci când împingi în ei,
• șuruburile sunt strânse, iar sudurile sunt continue,
• toate tăieturile și sudurile sunt protejate cu vopsea de zinc sau vopsea de retuș,
• umplutura stă în cadru fără tensiuni și nu îl îndoaie,
• gardul stă pe terenul tău, conform limitei marcate,
• ai garanția în scris și instrucțiunile de întreținere a finisajului.