Montaj gard din beton până la 2,4 m înălțime

În lista de prețuri găsești trei poziții separate: montaj gard din beton până la 1,8 m, până la 2,1 m și până la 2,4 m. La prima vedere diferența pare doar numărul de plăci introduse în stâlp. În realitate, cu fiecare rând în plus se schimbă statica, greutatea elementelor, modul de manevrare și riscul la montaj.

• gardul până la 1,8 m acoperă doar parțial privirea unui om în picioare, stâlpii sunt mai scurți și mai ușori, fundațiile mai mici, iar majoritatea plăcilor se montează de la sol,
• gardul până la 2,1 m oferă de obicei intimitate completă față de privirea obișnuită din stradă, se poate face încă fără schelă, dar plăcile de sus se pun deasupra capului,
• gardul până la 2,4 m acoperă și privirea de pe o stradă mai înaltă sau de pe terasa vecinului, însă stâlpii sunt mult mai lungi și mai grei, fundațiile trebuie să fie mai adânci sau mai late, plăcile de sus se montează de pe schelă sau cu utilaj, iar vântul apasă pe gard cu o forță vizibil mai mare.

De ce contează atât de mult vântul? Gardul din beton este un perete plin, fără goluri. Cu cât e mai înalt, cu atât suprafața pe care o împinge vântul e mai mare și cu atât e mai lung brațul prin care forța ajunge în fundație. Un gard de 2,4 m nu este deci solicitat doar cu o treime mai mult decât unul de 1,8 m: la baza stâlpului diferența este mult mai mare. De aceea producătorii cer adesea, pentru cele mai înalte configurații, stâlpi întăriți, fundații mai mari sau limitează înălțimea în zone deschise.

Varianta de 2,4 m merită acolo unde înălțimea chiar rezolvă ceva. Dacă vrei doar să desparți terenul de vecin, de multe ori ajunge 1,8 sau 2,1 m, iar montajul e mai simplu și grădina primește mai multă lumină. Un gard înalt aruncă o umbră lungă: pe partea de nord, o fâșie de gazon sau de strat de flori stă mare parte din zi la umbră, iar asta îl privește și pe vecin.

Limita proprietății, vecinul și rețelele subterane

Limita terenului ar trebui trasată de un topograf, nu estimată după gardul vechi. La un gard din beton, o greșeală nu se corectează mutând câțiva stâlpi, ci spărgând fundații. Dacă gardul stă pe hotarul cu vecinul, e bine să vă înțelegeți în scris asupra poziției și a aspectului, pentru că un perete de 2,4 m îi schimbă și lui lumina și priveliștea.

La fel de importantă este marcarea rețelelor subterane: gaze, curent electric, apă, canalizare, cabluri de telecomunicații. Operatorii de rețele pot marca traseele la cerere, iar gropile pentru fundațiile gardului ajung exact la adâncimea la care stau de obicei conductele și cablurile.

Dacă la săpătură se lovește o conductă de gaze sau simți miros de gaz, părăsește imediat locul, nu folosi foc deschis sau aparate electrice și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze sau la 112. Orice intervenție pe instalația de gaze o face doar personal autorizat.

Acces, teren și lucrări legate

• de-a lungul liniei gardului trebuie să existe o fâșie liberă de cel puțin unul sau doi metri, fără tufe, rădăcini sau gard vechi,
• camionul cu material are nevoie de loc de descărcare cât mai aproape de gard, pentru că mutarea stâlpilor lungi prin curte este lentă și riscantă,
• locul porții și al portiței trebuie stabilit exact, inclusiv lățimea golului și tipul stâlpilor,
• dacă vrei automatizare la poartă, sonerie, cameră sau iluminat, tuburile de protecție pentru cabluri se pun înainte de turnarea fundațiilor, iar racordarea o face un electrician autorizat ANRE,
• dacă între terenul tău și al vecinului există diferență de nivel, trebuie stabilit dinainte cine și cum susține pământul.

Trasarea și săpătura

Montatorii întind o sfoară pe limita terenului și marchează poziția stâlpilor. Distanța dintre stâlpi nu se ia din ochi: rezultă din lungimea plăcii producătorului respectiv, de regulă în jur de doi metri, plus jocul din canale. Apoi se forează sau se sapă gropile pentru fundații. La gardul de 2,4 m se folosește de obicei o foreză cu motor sau montată pe excavator, pentru că gropile sunt adânci și, la un gard lung, sunt multe. Adâncimea fundației depinde de producător și de teren; în majoritatea zonelor din România se coboară în general sub adâncimea de îngheț, adică aproximativ 80 până la 110 cm. La varianta cea mai înaltă, producătorii cer adesea fundații mai adânci sau mai late decât la gardul de 1,8 m.

Fixarea stâlpilor în fundații

Primul se pune stâlpul de capăt sau de colț. Se așază în groapă, se aduce la verticală cu nivela în două direcții, se reglează pe înălțime după sfoară și se betonează. Ceilalți urmează unul după altul. O metodă care funcționează este introducerea plăcii de jos între stâlpii abia fixați sau folosirea unui distanțier din lemn, ca distanța să fie exactă. La gardul de 2,4 m, stâlpii au împreună cu partea îngropată aproximativ trei metri și jumătate și sunt grei, așa că îi manevrează mai mulți oameni sau un braț hidraulic de pe camion, iar până la întărirea betonului se sprijină cu proptele.

Un detaliu important: betonul proaspăt din fundație nu ține încă stâlpul nici împotriva vântului, nici împotriva presiunii de la plăcile următoare. De aceea, în prima zi se pune de regulă doar placa de jos, eventual două, iar restul se completează după întărirea fundațiilor.

Introducerea plăcilor

Prima intră placa de soclu, care stă parțial sub nivelul terenului și împiedică câinii sau animalele sălbatice să sape pe dedesubt. Urmează celelalte plăci, coborâte de sus în canale. Până la aproximativ doi metri se poate lucra de pe sol sau de pe scară, dar rândurile de sus la gardul de 2,4 m se pun de pe schelă, de pe capre mobile sau cu macaraua camionului. Fiecare placă trebuie să stea pe cea de dedesubt pe toată lungimea, fără înclinare și fără să se blocheze în canal. La plăcile decorative se urmărește ca modelul să continue și ca fața decorată să fie orientată unde trebuie.

Finisarea

Pe stâlpi se pun căciulile (capacele de stâlp), care protejează capătul stâlpului de apă și îngheț. Pământul din jurul fundațiilor se completează, iar terenul se profilează astfel încât apa să curgă dinspre gard și să nu stea lângă placa de soclu. Resturile de beton și mortar se curăță de pe plăci cât sunt încă proaspete.

Stâlpii

Sistemul are mai multe tipuri de stâlpi, iar repartizarea lor trebuie numărată exact la comandă:

• stâlpii intermediari au canal pe două laturi opuse,
• stâlpii de capăt au canal pe o singură latură și stau lângă poartă sau la capătul gardului,
• stâlpii de colț au canalele la unghi drept,
• unii producători oferă stâlpi întăriți, cu secțiune mai mare sau armătură suplimentară, tocmai pentru configurațiile cele mai înalte.

La 2,4 m uită-te întotdeauna în fișa tehnică să vezi ce stâlp prescrie producătorul pentru această înălțime. Un stâlp obișnuit, gândit pentru garduri mai joase, se poate îndoi sau fisura la bază în timp.

Plăcile și decorul

Plăcile au de regulă între 25 și 50 cm înălțime și sunt armate cu oțel. Oferta cuprinde plăci netede, imitație de piatră, cărămidă sau lemn și plăci decorate pe o față sau pe ambele. Decorul pe ambele fețe are sens pe hotarul cu vecinul sau spre stradă, unde gardul se vede din ambele părți. Configurația pe înălțime se alcătuiește astfel încât placa de soclu și rândurile de deasupra să încapă în înălțimea stâlpului deasupra terenului. La 2,4 m ai cele mai multe rânduri, deci și cele mai multe plăci pe metru liniar.

Betonul pentru fundații

Pentru fundații se folosește beton de la stație sau preparat pe loc, de clasa recomandată de producătorul gardului. La un gard lung de 2,4 m merită autobetonieră, pentru că volumul de beton e mare, iar calitatea constantă contează mai mult decât la un gard mai jos. Amestecurile uscate din sac se potrivesc mai degrabă pentru porțiuni scurte și reparații.

Finisajul suprafeței

Betonul poate rămâne natural, poate fi impregnat sau vopsit cu vopsea pentru beton și fațade. Vopsirea se face după maturarea betonului, pe vreme uscată. Impregnarea reduce absorbția apei și încetinește apariția mușchiului pe partea umbrită, lucru mai vizibil la un gard înalt.

Costul pe metru liniar pornește de la condiții medii. Dificultatea reală variază mai ales în funcție de acești factori:

• terenul plan și pământul ușor de forat grăbesc mult lucrul, iar solul pietros, molozul sau rădăcinile de copaci îl încetinesc,
• panta înseamnă câmpuri montate în trepte, stâlpi mai lungi la fiecare treaptă și măsurători mai atente,
• accesul bun pentru camion și utilaj scurtează manevrarea elementelor grele, iar un culoar îngust între case o complică mult,
• multe colțuri, frânturi și câmpuri scurte înseamnă mai multe plăci tăiate și mai multă măsurare exactă,
• un gard vechi care trebuie demolat adaugă muncă și transport de deșeuri, iar plăcile vechi de azbociment conțin azbest și se îndepărtează doar de o firmă specializată,
• la 2,4 m e nevoie de schelă sau braț hidraulic, de o echipă mai mare și de un timp mai lung între betonare și finalizare,
• pământul ud și ploaia în timpul betonării opresc lucrul, iar înghețul face betonarea imposibilă fără măsuri speciale.

• fundații prea puțin adânci sau prea înguste: după prima iarnă sau după un vânt mai puternic gardul începe să se încline, iar la 2,4 m asta se întâmplă mai repede și mai vizibil decât la un gard mai jos,
• distanță greșită între stâlpi: placa nu intră în câmp sau are joc mare și bocănește, iar corectarea înseamnă scoaterea stâlpului,
• stâlpi care nu sunt la verticală: la un gard înalt abaterea crește spre vârf și plăcile de sus se blochează în canal,
• încărcarea stâlpilor cu toate plăcile înainte de întărirea betonului: stâlpul se rotește sau se înclină în fundație și nu mai revine,
• stâlpi gândiți pentru o înălțime mai mică: fisuri la baza stâlpului, la început fine ca un fir de păr, care se lărgesc în timp,
• gardul folosit ca zid de sprijin: pământul vecinului împinge plăcile, care se umflă și crapă, pentru că un gard din plăci de beton nu este făcut să rețină pământ,
• apă care stă lângă placa de soclu: plăcile se îmbibă, iarna se exfoliază și fac mușchi,
• tuburi de protecție uitate pentru cablurile porții: mai târziu trebuie săpat lângă gardul gata făcut sau spart în fundații,
• muchii ciobite la descărcare și transport: colțurile rupte nu se pot repara discret pe o suprafață decorativă.

În practică se întâmplă des ca gardul de 2,4 m să fie făcut la fel ca varianta mai joasă, doar cu mai multe plăci. Primele luni arată bine, iar problema iese la iveală după câteva furtuni.

Montajul se împarte în două etape. În prima se trasează linia, se forează gropile, se pun și se betonează stâlpii împreună cu plăcile de jos. În a doua, după întărirea betonului, se completează rândurile de sus și căciulile. Între etape trec de regulă câteva zile, pe vreme rece și mai mult; timpul exact depinde de producător și de temperatură. La gardul de 2,4 m această așteptare nu merită scurtată, pentru că rândurile de sus pun cea mai mare pârghie pe stâlp.

Pe teren plan și cu acces bun, o echipă cu experiență poate fixa stâlpii pentru o curte obișnuită în una până la câteva zile, iar întreaga lucrare, cu finisare cu tot, se încheie de obicei în una până la două săptămâni. Panta, solul pietros sau vremea proastă prelungesc termenul. Betonul continuă să se maturizeze câteva săptămâni, așa că vopsirea gardului și încărcările mai mari, de exemplu jardiniere grele agățate sau materiale rezemate de gard, lasă-le pentru mai târziu.

Montajul propriu-zis al unui gard de 2,4 m nu e potrivit pentru un amator: sunt elemente de zeci de kilograme puse deasupra capului, adesea de pe schelă, iar o greșeală în fundații se corectează greu. Pregătirea terenului o poți face însă singur și economisești timp montatorilor, plus complicații inutile.

1. Chemarea unui topograf pentru trasarea limitei terenului și păstrarea bornelor vizibile.
2. Solicitarea operatorilor de rețele să marcheze conductele și cablurile subterane, apoi semnalizarea traseelor cu vopsea sau țăruși.
3. Stabilirea cu vecinul a poziției gardului, a decorului pe ambele fețe și a accesului din partea lui în timpul montajului.
4. Curățarea fâșiei de-a lungul gardului de tufe, rădăcini, pietre și gunoaie.
5. Demontarea gardului vechi din lemn sau plasă, dacă nu conține azbest, și transportul deșeurilor.
6. Stabilirea și marcarea exactă a poziției și lățimii porții și a portiței.
7. Hotărârea traseelor de cabluri spre poartă și iluminat și pregătirea tuburilor de protecție, ca montatorii să le pună înainte de betonare.
8. Pregătirea unui loc plan și stabil pentru descărcarea materialului, cât mai aproape de gard.

Parcurge tot gardul pe ambele părți, ideal pe lumină de zi, cu nivela și sfoara în mână. La un gard înalt, abaterile se văd cel mai ușor privind de-a lungul liniei de la un capăt.

• stâlpii stau la verticală în ambele direcții și nu se mișcă la împingere,
• linia de sus a gardului este dreaptă sau, pe pantă, în trepte regulate,
• toate plăcile stau una pe alta pe toată lungimea, nu bocănesc și nu au joc mare în canal,
• pe plăci și stâlpi nu există fisuri, muchii ciobite sau resturi de beton,
• decorul continuă, iar fața decorată este orientată cum ați convenit,
• căciulile sunt puse pe toți stâlpii,
• pământul din jurul fundațiilor este completat, iar terenul duce apa departe de gard,
• golurile pentru poartă și portiță au lățimea convenită, iar tuburile pentru cabluri sunt la locul lor,
• gardul stă pe limita trasată, iar executantul ți-a dat informații despre sistemul folosit și întreținerea recomandată.