Montarea plasei de gard până la 1,4 m

Lucrarea se socotește pe metru liniar (ml) de gard terminat. De regulă include tragerea și întinderea sârmelor, desfășurarea plasei, întinderea ei cu bara de tensionare și legarea de sârme și de stâlpi. Montarea stâlpilor, betonarea lor, contrafișele, plăcile de soclu și porțile sunt de obicei lucrări separate în lista de prețuri. Înainte să accepți o ofertă, întreabă exact ce intră în metrul liniar și ce se plătește separat. Așa eviți surprizele la final.

„Până la 1,4 m” se referă la plasa în înălțimile obișnuite de rulou, de exemplu în jur de 1,0 m, 1,2 m sau 1,4 m. Dacă plasa stă deasupra unei plăci de soclu sau a unui soclu de beton, gardul în ansamblu iese ceva mai înalt. Pentru manopera de montaj contează însă înălțimea plasei, nu a gardului întreg.

În lista de prețuri vei găsi și montarea plasei până la 1,8 m și montarea plasei peste 3,0 m. Fiecare are pagina și prețul ei, pentru că diferă volumul de muncă, echipamentul și riscurile.

• Până la 1,4 m: totul se lucrează de la sol, fără scară. Rulourile sunt mai ușoare, așa că doi oameni le cară și le întind fără probleme. De obicei ajung trei sârme de întindere (jos, la mijloc și sus) și stâlpi mai scurți. Gardul prinde mai puțin vânt, deci cerințele pentru ancorarea capetelor și a colțurilor sunt ceva mai mici. Se potrivește la grădini, curți din față, despărțirea terenurilor și țarcuri pentru animale mici.
• Până la 1,8 m: gardul obișnuit de jur împrejurul unei case, atunci când vrei să nu poată fi trecut ușor. Plasa e mai grea, iar sârma de sus se întinde deja de pe un taburet sau de pe o scară mică. Stâlpii sunt mai lungi și betonați mai adânc, iar contrafișele trebuie să reziste la forțe mai mari.
• Peste 3,0 m: terenuri de sport, baze sportive, garduri de protecție pentru mingi. Aici e nevoie de stâlpi mai solizi, mai multe sârme de întindere, lucru de pe schelă sau platformă, o echipă mai mare și un calcul atent la vânt. Este cu totul altă categorie de lucrare.

Cum alegi? Gândește-te ce trebuie să facă gardul. Dacă trebuie doar să marcheze terenul și să oprească copiii, găinile sau un câine mic, plasa până la 1,4 m ajunge de obicei. Dacă ai un câine mare care sare sau vrei să fie greu de escaladat dinspre stradă, mergi pe varianta până la 1,8 m. În practică se întâmplă des ca oamenii să pună un gard jos și să constate după un an că acel câine îl sare. Supraînălțarea ulterioară înseamnă stâlpi noi, așa că merită să te hotărăști bine de la început.

Limita terenului și înțelegerea cu vecinul

Un gard pe hotar se pune pe limita reală a terenului, nu după un țăruș vechi sau „cum a fost dintotdeauna”. Dacă nu ești sigur pe unde trece limita, cheamă un topograf să o măsoare și să o marcheze. La un gard comun cu vecinul, stabiliți dinainte cine plătește, pe a cui parte stau stâlpii și cine întreține gardul. O discuție scurtă acum scutește multe certuri mai târziu.

Stâlpii și betonul

Plasa se montează pe stâlpi deja puși. Ei trebuie să fie pe aceeași linie, verticali și bine betonați. Betonul din jurul stâlpilor are nevoie de timp. Sârmele se întind de regulă abia după câteva zile, când betonul s-a întărit suficient. Pe vreme rece și în funcție de producătorul amestecului, poate fi nevoie și de o săptămână. Dacă întinzi prea devreme, stâlpii de capăt se înclină și gardul își pierde tensiunea.

Mai trebuie să ai pregătite:

• o fâșie curățată de-a lungul gardului, fără tufe, buruieni și plasă veche,
• contrafișele montate la stâlpii de capăt, de colț și de lângă poartă,
• plăcile de soclu puse, dacă gardul le are,
• materialul la fața locului: plasa, sârma de întindere, întinzătoarele, barele de tensionare, sârma de legat,
• acces liber pentru oameni și pentru rulourile de plasă pe toată lungimea gardului.

Plasa împletită

Este tipul cel mai răspândit. Sârmele sunt împletite în ochiuri romb sau pătrate, de obicei cu latura de aproximativ 50 mm. Plasa e elastică, urmărește bine un teren ușor ondulat și se întinde frumos. Se găsește zincată sau plastifiată, de regulă în verde sau antracit. Plasa plastifiată ține mai mult, cu condiția ca stratul de plastic să nu fie zgâriat la montaj. Pentru un gard jos de grădină se alege des o sârmă mai subțire, care la această înălțime ajunge de obicei.

Plasa sudată în rulou

Sârmele sunt sudate în punctele de încrucișare, iar ochiurile sunt dreptunghiulare. Plasa e mai rigidă și se îndoaie mai puțin. În schimb, se adaptează mai greu la teren și e mai greu de întins într-un plan perfect drept. Se potrivește pe teren plat și acolo unde vrei ochiuri mici, de exemplu pentru păsări de curte sau iepuri.

Plasa nodată (forestieră)

Se folosește la livezi, pășuni și țarcuri mari. Are ochiurile mai dese jos și mai rare sus. La o grădină obișnuită de lângă casă e mai degrabă o excepție. Pe porțiuni lungi, în câmp deschis, are însă sens.

Accesoriile care fac diferența

• Sârma de întindere: la plasa până la 1,4 m sunt de regulă trei rânduri. Ea poartă plasa, deci trebuie să fie mai groasă decât sârma plasei și cu aceeași protecție (zincată sau plastifiată).
• Întinzătoarele: cu clichet sau cu șurub, la capete și la colțuri. Cu ele poți strânge sârma și mai târziu.
• Bara de tensionare: se trece prin ochiurile de la marginea plasei și se prinde de stâlpul de capăt. Așa forța se împarte pe toată înălțimea.
• Sârma de legat sau clemele: leagă plasa de sârmele de întindere. Trebuie să fie din același material, ca să nu ruginească înaintea plasei.
• Contrafișele: la stâlpii de capăt și de colț. Pe porțiunile drepte lungi se pun și pe parcurs, de regulă cam la fiecare 20 până la 25 m.

La un gard obișnuit de grădină, lucrul decurge cam așa:

1. Verificarea stâlpilor. Echipa verifică alinierea, verticalitatea și fixarea stâlpilor. Un stâlp strâmb sau care se mișcă se rezolvă înainte de întindere, nu după.
2. Tragerea sârmelor de întindere. Sârmele se duc de la un stâlp de capăt până la următorul stâlp de capăt sau de colț. Sârma de jos stă chiar deasupra solului sau a plăcii de soclu, cea de sus cu câțiva centimetri sub marginea de sus a plasei, iar cea din mijloc cam la jumătate. Pe stâlpii intermediari, sârmele se agață în cârlige sau se leagă.
3. Întinderea sârmelor. Sârmele se strâng cu întinzătoarele, întâi cea de sus, apoi cea de jos și cea din mijloc. Sârma trebuie să fie fermă, dar nu întinsă la maximum. O forță prea mare îndoaie stâlpii de capăt chiar și cu contrafișe bune.
4. Prinderea începutului plasei. Prin primul rând de ochiuri se trece bara de tensionare, care se prinde de stâlpul de capăt pe toată înălțimea.
5. Desfășurarea și pretensionarea plasei. Plasa se desfășoară de-a lungul gardului, sprijinită de sârme. La celălalt capăt se pretensionează cu mâna sau cu o bară provizorie și o chingă de întindere, ca să nu facă valuri.
6. Legarea de sârme. Plasa se leagă întâi de sârma de sus, cel puțin la fiecare stâlp intermediar și între stâlpi la distanțe cam egale. Apoi se leagă de sârma din mijloc și de cea de jos.
7. Îmbinarea rulourilor. Dacă un rulou nu ajunge, următorul se îmbină prin împletirea sârmei de margine. Așa îmbinarea nu se vede și nu devine un punct slab.
8. Finisarea și strângerea finală. La capătul porțiunii, plasa se taie la lungime, se montează a doua bară de tensionare și se mai strânge o dată tot câmpul. Capetele de sârmă tăiate se îndoaie spre interior, ca să nu rănească pe nimeni.

O echipă de doi oameni face de obicei câteva zeci de metri de gard pe zi, pe teren plat și cu stâlpii pregătiți. Timpul crește când sunt multe colțuri și porți, când terenul e în pantă sau când gardul nou se leagă de unul existent. La plasa joasă nu e nevoie de scară, așa că lucrul merge mai repede decât la variantele mai înalte.

Costul pe metru liniar depinde mai ales de câte locuri complicate are gardul și de cât de ușor ajungi la el. Lucrarea e mai simplă când ai:

• teren plat și porțiuni lungi și drepte, fără întreruperi,
• stâlpi pe linie perfectă și cu betonul suficient întărit,
• o fâșie liberă de-a lungul gardului,
• materialul descărcat chiar la fața locului.

Lucrarea se complică atunci când apar:

• pantă, schimbări bruște de nivel sau trepte, unde plasa trebuie adaptată,
• multe colțuri, porți și porțiuni scurte, unde ancorarea capetelor se repetă,
• vegetație deasă, gard viu sau pietre chiar lângă stâlpi,
• demontarea plasei și sârmelor vechi, dacă o face echipa,
• legarea de gardul vecinului, de un zid sau de un soclu existent.

În pantă, plasa joasă se duce de obicei paralel cu terenul. Plasa împletită suportă asta bine, cea sudată mai greu. De aceea, pe terenurile în pantă merită să alegi plasa împletită.

• Întindere prea devreme după betonare: stâlpii de capăt se înclină spre interiorul câmpului, sârmele se relaxează și după câteva săptămâni plasa se lasă.
• Contrafișe lipsă sau prea slabe: stâlpul de colț se răsucește și gardul face valuri la colț. Reparația înseamnă să dezlegi plasa și să o întinzi din nou.
• Plasă legată doar de stâlpi: între stâlpi se formează „burți”, plasa se umflă și se deformează definitiv când se sprijină cineva de ea.
• Plastic zgâriat pe plasa plastifiată: dacă cineva lucrează brutal cu cleștele, stratul de plastic se rupe, sârma începe să ruginească și după câțiva ani apar pete de rugină.
• Metale amestecate: sârma neagră obișnuită pusă pe plasă zincată ruginește și pătează tot în jur.
• Spațiu liber la sol: dacă sârma de jos e prea sus, câinele sau vulpea sapă pe dedesubt. Soluția este o placă de soclu sau o sârmă de jos trasă mai aproape de pământ.
• Rulouri îmbinate greșit: dacă sunt suprapuse în loc să fie împletite, îmbinarea se vede și plasa se desface în timp exact în acel loc.

Plasa până la 1,4 m este una dintre lucrările pe care le poate face și un meșter amator îndemânatic. Lucrezi de la sol, fără scară, iar cu un ajutor treaba merge repede. Ai nevoie de mănuși de lucru, un clește, un cleștele de tăiat sârmă, întinzătoare și, ideal, o bară provizorie cu chingă pentru pretensionarea plasei. Atenție la capetele de sârmă care sar când le întinzi, așa că poartă ochelari de protecție. Dacă vrei să sapi gropi pentru stâlpi noi, află întâi pe unde trec rețelele subterane, de la furnizorii de utilități. Dacă bănuiești o conductă de gaz, nu săpa și anunță distribuitorul. Dacă simți miros de gaz, pleacă din zonă și sună la dispeceratul de urgență al distribuitorului de gaze sau la 112.

1. Verifică dacă stâlpii sunt verticali, pe linie și dacă betonul s-a întărit suficient.
2. Curăță fâșia de-a lungul gardului de vegetație și de sârme vechi.
3. Fixează întinzătoarele pe stâlpii de capăt și de colț, la înălțimea sârmei de jos, de mijloc și de sus.
4. Trage sârmele de întindere, agață-le pe stâlpii intermediari și strânge-le ușor.
5. Strânge sârmele cu întinzătoarele, începând cu cea de sus, și urmărește tot timpul dacă stâlpii de capăt se mișcă.
6. Trece bara de tensionare prin ochiurile de margine ale plasei și prinde-o de stâlpul de capăt.
7. Desfășoară plasa de-a lungul sârmelor și pretensionează-o la capătul porțiunii cu bara ajutătoare.
8. Leagă plasa de sârma de sus, apoi de cea din mijloc și de cea de jos, la distanțe regulate.
9. La îmbinarea rulourilor, împletește sârma de margine prin ochiurile ambelor rulouri.
10. Taie plasa la capăt, montează a doua bară de tensionare și strânge tot câmpul.
11. Îndoaie spre interior capetele de sârmă tăiate și verifică întinderea pe toată lungimea.

După câteva săptămâni, când materialul „s-a așezat”, merită să mai strângi puțin sârmele din întinzătoare.

Parcurge tot gardul, de preferat la lumina zilei. Uită-te la el din lateral, de-a lungul liniei, pentru că așa vezi cel mai bine valurile. Apasă ușor pe plasă în mijlocul unui câmp: trebuie să se arcuiască și să revină, nu să rămână îndoită.

• plasa este întinsă uniform, fără valuri și burți între stâlpi,
• marginea de sus a plasei este dreaptă sau urmărește lin terenul,
• stâlpii de capăt și de colț sunt verticali, iar contrafișele sunt fixe,
• plasa este legată de toate cele trei sârme de întindere, la distanțe regulate,
• barele de tensionare sunt prinse pe toată înălțimea plasei,
• îmbinările rulourilor sunt împletite și nu arată ca un punct slab,
• stratul de plastic de pe plasă și de pe sârme nu este zgâriat,
• materialul de legat este din același metal ca plasa,
• la sol nu există spațiu prin care să se poată trece pe dedesubt,
• capetele de sârmă sunt îndoite și nu ies nicăieri în afară,
• terenul din jur este curățat, iar resturile de sârmă sunt luate.