Întinderea sârmei de tensionare

Plasa în sine nu are formă, este o rețea moale. Sârma de tensionare o transformă în gard: o ține sus, la mijloc și jos și transmite greutatea ei și presiunea vântului către stâlpi. La un gard obișnuit în jurul casei se trag de regulă trei rânduri de sârmă, iar la un gard mai scund ajung adesea două.

Cei mai solicitați sunt stâlpii de capăt, de colț și cei de lângă poartă sau portiță. Toată tensiunea sârmei trage de ei, de aceea li se montează contrafișe, adică proptele înclinate care îi sprijină din partea opusă tracțiunii. Stâlpii intermediari doar ghidează sârma și o țin la înălțimea corectă.

Sârma de tensionare apare la gardurile din plasă din jurul curților și terenurilor, la țarcurile pentru animale, la împrejmuirile livezilor împotriva vânatului și la gardurile provizorii. La gardurile de siguranță, sârma ghimpată de pe brațele înclinate din capul stâlpilor se întinde în același fel.

Un meșter bun începe cu stâlpii, nu cu sârma. Un stâlp slăbit sau înclinat se va apleca și mai tare după întindere.

1. Se verifică dacă stâlpii sunt pe aceeași linie, la aceeași înălțime, bine fixați și dacă betonul de la bază s-a întărit suficient.
2. Se montează contrafișele la stâlpii de capăt și de colț, pe direcția în care trage sârma.
3. Se leagă sârma de primul stâlp de capăt sau de colț, astfel încât legătura să reziste la tensiunea completă.
4. Se trece sârma prin clemele sau orificiile stâlpilor intermediari, drept și fără frânturi.
5. La celălalt stâlp de capăt se montează întinzătorul și sârma se strânge treptat.
6. În timpul strângerii se urmărește dacă sârma cedează și dacă stâlpul de capăt se apleacă.
7. Toate rândurile de sârmă se întind la fel, ca plasa să nu fie trasă inegal.
8. Sârma în exces se taie, iar capetele se îndoaie ca să nu rănească pe nimeni.

La un gard cu colțuri, sârma se întinde pe fiecare tronson drept în parte, de la un colț la altul. O sârmă lungă trasă peste mai multe colțuri se întinde greu și se roade în zonele de îndoire.

• sârma zincată se potrivește pentru condiții obișnuite și cu plasa zincată,
• sârma plastifiată are sub stratul de plastic un strat de zinc, rezistă mai bine la umezeală și se asortează cu plasa verde sau antracit,
• întinzătoarele permit strângerea treptată a sârmei și restrângerea ei mai târziu, iar un întinzător de calitate nu se slăbește singur,
• bara de tensionare se trece prin marginea plasei la stâlpii de capăt și distribuie tracțiunea pe toată înălțimea,
• contrafișele, colierele și clemele ar trebui să fie din același sistem cu stâlpii, ca să se potrivească între ele,
• sârma de legat servește la prinderea plasei de sârmele de tensionare.

Ca unelte ajung un clește universal, un clește de tăiat, cheia sau manivela pentru întinzător și o sfoară sau o nivelă pentru verificarea înălțimii. Sârma și accesoriile ar trebui să fie de la același producător sau măcar cu același tip de protecție a suprafeței. O clemă zincată pe o sârmă plastifiată ruginește adesea mai repede.

Cazul simplu este un gard drept, pe teren plan, cu stâlpi bine betonați și contrafișe din același sistem. Atunci întinderea merge repede, iar rezultatul iese drept.

Lucrarea durează mai mult și devine mai grea când apar:

• panta sau terenul denivelat, unde sârma trebuie dusă paralel cu terenul, cu înălțimea verificată la fiecare stâlp,
• multe colțuri, frânturi și porți, pentru că fiecare tronson se întinde separat,
• stâlpi vechi, care trebuie mai întâi îndreptați, rebetonați sau completați cu contrafișe,
• un teren năpădit de vegetație sau un gard lipit de construcția vecinului, unde e puțin loc de lucru,
• îndepărtarea sârmei vechi, ruginite, înainte de a trage una nouă.

În practică se întâmplă foarte des ca sârma să fie întinsă prea tare. Cine nu are experiență crede că, cu cât trage mai mult, cu atât e mai bine. O sârmă întinsă excesiv îndoaie însă stâlpul de capăt, îl smulge din beton sau se rupe pe ger, când metalul se contractă.

• sârmă prea lejeră, iar plasa se ondulează și se lasă,
• contrafișe lipsă sau prea slabe la stâlpii de capăt și de colț,
• întindere înainte ca betonul de la baza stâlpilor să se întărească suficient,
• rânduri de sârmă întinse diferit, iar plasa iese dreaptă sus și umflată jos,
• sârmă frântă la colțuri, care se rupe în punctul de îndoire,
• întinzătoare ieftine, care cedează după prima iarnă.

De ce contează căldura și gerul? Oțelul se lungește puțin vara și se scurtează iarna. O sârmă întinsă la maximum într-o zi caniculară ajunge suprasolicitată în ianuarie. E bine să întinzi pe vreme blândă și să lași o mică rezervă.

Poți întinde sârma și singur, dacă stâlpii sunt deja bine fixați și gardul nu e mai înalt decât un gard obișnuit de grădină. Poartă mănuși groase și ochelari de protecție, pentru că o sârmă întinsă poate șfichiui dacă se rupe.

1. Se parcurge gardul și se verifică fixarea și verticalitatea tuturor stâlpilor.
2. Se prind contrafișele la stâlpii de capăt și de colț, dacă nu există deja.
3. Se întinde o sfoară la înălțimea dorită și se marchează pe stâlpi înălțimea fiecărui rând de sârmă.
4. Se leagă sârma de primul stâlp de capăt cu o buclă solidă.
5. Se trece sârma prin clemele stâlpilor intermediari pe toată lungimea tronsonului.
6. La celălalt capăt se montează întinzătorul, se prinde sârma și se strânge în ture mici.
7. Strângerea se oprește când sârma e dreaptă și opune rezistență fermă la apăsarea cu mâna, dar nu vibrează ca o coardă.
8. Celelalte rânduri de sârmă se întind în același fel.
9. Sârma în exces se taie, iar capetele se îndoaie în siguranță.
10. După câteva zile sârma se verifică și, la nevoie, se mai strânge puțin.

Dacă stâlpul de capăt se mișcă în timpul întinderii, oprește lucrul. Slăbește tensiunea și consolidează mai întâi stâlpul.

• privită de-a lungul gardului, sârma e dreaptă, fără burți sau valuri,
• toate rândurile de sârmă sunt întinse aproximativ la fel,
• sârma trece la aceeași înălțime pe fiecare stâlp, iar în pantă merge paralel cu terenul,
• stâlpii de capăt și de colț sunt verticali și au contrafișe montate,
• întinzătoarele sunt strânse, nu cedează și mai permit strângerea ulterioară,
• legăturile de pe stâlpi sunt solide, iar sârma nu e frântă la colțuri,
• capetele sârmei sunt tăiate și îndoite,
• stratul de protecție al sârmei și al clemelor nu a fost deteriorat la montaj.