Montaj console pentru sârmă ghimpată

Consola ține câteva rânduri de sârmă deasupra marginii de sus a gardului, de obicei înclinate, adesea la aproximativ 45 de grade. De ce înclinat? Cine se prinde de marginea gardului are sârma chiar deasupra capului sau în fața ochilor și nu se mai poate trece ușor peste. Consola înalță gardul și, în același timp, încurcă mișcarea celui care încearcă să treacă.

Montajul are sens acolo unde gardul în sine e în stare bună, dar nu e suficient. Dacă stâlpii sunt înclinați, ruginiți sau se mișcă în pământ, consola nu rezolvă nimic. Sârma întinsă îi încarcă și mai mult, așa că mai întâi se repară gardul.

Consolele diferă ca formă și ca mod de prindere. La alegere contează mai ales profilul stâlpului și direcția în care vrei protecția.

• consola dreaptă continuă stâlpul vertical, doar înalță gardul și se potrivește acolo unde nimic nu are voie să treacă peste limita terenului,
• consola înclinată cu un singur braț e orientată spre exterior sau spre interior și este soluția cea mai folosită la gardurile de împrejmuire,
• consola în formă de Y protejează pe ambele părți și se folosește mai ales în incinte unde trebuie împiedicată și ieșirea cuiva peste gard,
• consola cu introducere se pune în capul stâlpului în locul capacului, consola cu colier se strânge în jurul unui stâlp rotund, iar consola cu șuruburi se prinde pe un profil rectangular sau pe un stâlp de zidărie.

La sârmă ai două variante. Sârma ghimpată ajunge pentru o protecție obișnuită și se lucrează mai ușor cu ea. Sârma lamă, des întâlnită sub formă de spirală (concertina), are lame tăioase și se trece mult mai greu. Manevrarea ei e însă riscantă și se potrivește mai degrabă în incinte industriale decât lângă un trotuar pe care merg copii.

Consolele și accesoriile de prindere ar trebui să fie zincate termic, eventual și vopsite în câmp electrostatic în culoarea gardului. Șuruburile nezincate încep să ruginească și să se slăbească după câteva ierni.

La un gard existent, montajul propriu-zis durează de obicei mai puțin decât pregătirea. Meseriașul lucrează în general așa:

1. Se verifică tot gardul: cât de bine stau stâlpii în pământ, dacă sunt verticali, dacă au rugină și în ce stare e partea de sus.
2. Stâlpii slăbiți sau deteriorați se repară ori se înlocuiesc, iar la gardurile din panouri se strâng clemele panourilor.
3. Se alege tipul de consolă după profilul stâlpului și se stabilește direcția înclinării.
4. Se întinde o sfoară peste vârful stâlpilor și se fixează o înălțime de montaj unică.
5. Se montează consolele: prin introducere, cu colier sau cu șuruburi. La stâlpii de zidărie sau beton se dau găuri și se folosesc ancore potrivite, adesea ancore chimice.
6. Pe parcurs se verifică dacă toate consolele au același unghi și aceeași direcție, iar prinderile se strâng imediat, nu abia la final.
7. Se întind sârmele de susținere, se ancorează la stâlpii de capăt și de colț și se tensionează cu întinzătoare.
8. Sârma ghimpată sau sârma lamă se prinde de sârmele de susținere și de console cu sârmă de legat sau în modul indicat de producător.
9. Se verifică tensionarea și prinderile, iar capetele tăioase ale sârmei se îndoaie sau se acoperă.

Se lucrează pe scară, deasupra gardului, cu material tăios în mână. Din acest motiv aici e descris modul de lucru al meseriașului și nu un ghid pentru amatori. Fără mănuși rezistente, ochelari de protecție și o a doua persoană care ține sârma, rănirile se produc foarte ușor.

Cel mai simplu e la un gard nou din panouri bordurate, cu stâlpi solizi și distanțe egale, pentru care producătorul oferă console făcute exact pe profilul respectiv. Montajul merge repede, iar rezultatul iese drept.

Lucrarea durează mai mult mai ales când ai:

• un gard vechi din plasă împletită, cu stâlpi ruginiți sau strâmbi care trebuie întâi consolidați,
• teren în pantă sau denivelat, unde înălțimea consolelor se rezolvă pe tronsoane,
• stâlpi de zidărie în care trebuie găurit și ancorat, mai ales din blocuri cu goluri,
• multe colțuri, frânturi și porți, unde sârma trebuie terminată și întinsă din nou,
• sârmă lamă în loc de sârmă ghimpată, cu care se lucrează mai încet și mai atent,
• acces dificil, de exemplu când pe o parte a gardului e un gard viu des sau o pantă abruptă.

Dacă gardul stă chiar pe limita terenului, o consolă înclinată spre exterior va trece peste terenul vecinului sau peste trotuar. În practică problema se rezolvă printr-o înțelegere cu vecinul, cu o consolă dreaptă sau cu înclinare spre interior.

Gândește-te și la cine trece pe lângă gard. Sârma lamă montată la o înălțime la care ajunge un copil sau deasupra unui trotuar public poate răni pe cineva, iar proprietarul poate avea apoi neplăceri.

• consolele se montează pe stâlpi slabi sau slăbiți, care încep să se încline sub tensiunea sârmei,
• consolele au înălțimi sau unghiuri diferite, așa că sârma nu merge drept și gardul arată neîngrijit,
• sârma e întinsă prea slab și atârnă, sau prea tare și îndoaie consolele și stâlpii de colț,
• lipsește ancorarea la stâlpii de capăt și de colț, unde se concentrează cea mai mare forță,
• se folosesc accesorii nezincate, care ruginesc repede,
• la stâlpii de zidărie se găurește prea aproape de muchie, iar ancora rupe o bucată din zidărie,
• consola e înclinată spre terenul altcuiva fără o înțelegere prealabilă.

La recepție, mergi de-a lungul întregului gard și verifică:

• toate consolele sunt la aceeași înălțime și au aceeași înclinare și direcție,
• consola nu se mișcă și nu scârțâie când o împingi mai tare cu mâna, cu mănușa pe ea,
• șuruburile și colierele sunt strânse și zincate,
• stâlpii nu s-au înclinat după întinderea sârmei, mai ales la colțuri și la capete,
• sârma e întinsă uniform și nu atârnă între stâlpi,
• capetele tăioase sunt îndoite sau acoperite și nimic nu iese în zona pe unde trec oameni,
• sârma nu trece peste terenul vecinului sau peste trotuar, dacă nu s-a stabilit altfel,
• în jurul gardului nu au rămas resturi de sârmă sau alte deșeuri tăioase.