Montaj gard din beton până la 1,8 m

Un gard de până la 1,8 m acoperă privirea de pe trotuar și delimitează clar terenul, fără să arate ca un zid de cetate. Pentru majoritatea caselor și grădinilor este o înălțime suficientă. Gardurile mai înalte, de 2,1 m sau 2,4 m, apar mai ales lângă drumuri aglomerate, la terenuri vecine mai ridicate sau la curți de firme. Acestea au nevoie de stâlpi armați mai groși, fundații mai adânci și, deseori, de utilaje de ridicare.

În afară de înălțime, contează și aspectul plăcilor: netede, cu imitație de piatră, de cărămidă sau de lemn. Suprafața decorativă nu schimbă modul de montaj, dar cere mai multă atenție la manevrare, ca să nu se ciobească muchiile.

1. Se trasează linia gardului după limitele terenului, se bat țăruși și se întinde o sfoară.
2. Se măsoară poziția stâlpilor exact după lungimea plăcilor din sistemul ales.
3. Se sapă gropile pentru fundații și se scot resturile gardului vechi, inclusiv fundațiile lui.
4. Se fixează stâlpii în beton, se aliniază cu nivela pe ambele direcții și se sprijină provizoriu.
5. La colțuri și la capetele gardului se adaugă rigidizări, conform indicațiilor producătorului.
6. Se lasă betonul să se întărească până capătă rezistența necesară.
7. Se introduc plăcile în canalele stâlpilor, de jos în sus, verificând mereu planeitatea.
8. Se montează căciulile pe stâlpi, se umple și se compactează pământul din jur, se nivelează terenul.

De ce nu se pot pune plăcile imediat după turnarea betonului? Betonul proaspăt nu ține încă greutatea și împingerea laterală. Stâlpul se poate mișca, iar toată porțiunea iese strâmbă. Cât trebuie așteptat stabilesc producătorul sistemului și vremea. Pe frig, betonul se întărește mai încet.

Fundațiile stâlpilor ar trebui să ajungă cel puțin la adâncimea de îngheț. În România aceasta este de obicei între aproximativ 80 cm și puțin peste 1 m, în funcție de zonă. Pe un teren bun, pentru un gard de până la 1,8 m, adâncimea de îngheț este de regulă suficientă. Pe teren argilos, îmbibat cu apă sau pe umplutură, lucrările de săpătură sunt mai ample, iar fundațiile se fac uneori mai adânci sau mai late.

Pentru fundații se folosește de obicei un beton de rezistență potrivită, de exemplu clasa C16/20 sau mai mare conform SR EN 206, bine amestecat și compactat. Stâlpii trebuie să corespundă înălțimii gardului și numărului de rânduri de plăci pe care le susțin.

Alege plăci rezistente la îngheț și bine finisate. O placă ieftină, cu suprafață poroasă, poate începe să se exfolieze și să crape după câteva ierni.

• Un teren drept și accesibil grăbește lucrul, materialul se poate descărca chiar lângă linia gardului.
• Panta înseamnă montaj în trepte, măsurători mai precise și mai multă tăiere sau ajustare.
• Solul pietros sau umed îngreunează săpătura și cere adesea fundații mai adânci sau drenaj.
• Gardul vechi trebuie demontat și fundațiile lui scoase, altfel încurcă noile fundații.
• Accesul dificil, de exemplu o intrare îngustă sau o grădină în spatele casei, înseamnă cărat manual al materialului.
• Poarta și portița au nevoie de stâlpi dimensionați separat, care se gândesc de la început.

Gardul trebuie să stea pe terenul tău, conform documentației cadastrale. Dacă nu ești sigur unde trece limita, merită să o marcheze pe teren un topograf autorizat. Altfel, o diferență de câțiva centimetri poate deveni ulterior motiv de ceartă. Este înțelept să anunți vecinii din timp, mai ales că un gard plin le poate umbri grădina.

• Fundații prea puțin adânci: înghețul le ridică, iar gardul se înclină după câteva ierni.
• Distanțe imprecise între stâlpi: placa nu intră în canal sau rămâne un gol.
• Stâlp scos din verticală: eroarea se adună pe o porțiune lungă și linia gardului ondulează.
• Montajul grăbit al plăcilor în beton încă neîntărit.
• Colțuri nerigidizate, deși acolo încărcarea din vânt este cea mai mare.
• Apa neglijată: dacă apa stă la baza stâlpilor, betonul suferă la îngheț, iar solul se înmoaie.

• stâlpii stau vertical, verificat cu nivela pe ambele direcții,
• gardul ține o singură linie, fără ondulări, verificat cu o sfoară întinsă,
• plăcile stau în canale fără goluri și fără denivelări între ele,
• nicio placă nu are muchii ciobite, fisuri sau suprafață exfoliată,
• colțurile și capetele gardului sunt rigidizate și nu se mișcă la împingere,
• căciulile stâlpilor sunt montate și bine fixate,
• pământul din jurul stâlpilor este umplut, compactat, iar apa se scurge dinspre gard,
• gardul stă exact pe locul stabilit față de limita terenului.